Aceeaşi distanţă o străbate zilnic şi tramvaiul. O cursă inedită, mai ales dacă ai norocul să nimereşti în vagonul care pe la 1912 îi transporta pe arădeni pe aceeaşi rută.S-au făcut cam 100 de ani, dar vagonul merge ca uns. Ca să funcţioneze cât mai bine, acum este folosit doar pentru a-i plimba, din când în când, pe turişti. Iar traseul este şi el ca acum un secol - de la Arad la Ghioroc, chiar dacă distanţa este foarte mare pentru un asemenea mijloc de transport.
În cel mai ''norocos'' vagon - adică cel care a fost recondiţionat - călătoreau bogaţii de la începutul secolului trecut. Cum şi atunci regulile erau clare, vagonul este împărţit în două, o parte pentru fumători şi o alta, pentru nefumători. Mai mult, are şi loc special pentru bagaje şi chiar o toaletă.
După un drum care durează cam o jumătate de oră, ajungem în centrul Ghiorocului. Ceva mai încolo, dăm de un ciardaş get-beget - adică un local cu specific unguresc. Nu ne putem abţine să nu gustăm din bunătăţile de aici. Mai ales că găsim şi bucate ardeleneşti. Reuşim, pe fugă, să furăm şi o reţetă. Minunăţie de escalop de căprioară, care se prepară foarte repede.
