Andreea Marin Bănică explica ideea de la care a pornit în dorinţa de a clădi această campanie intr-un manifest:
"Trăim intr-o Românie în care oamenii valoroşi rămân adesea nevăzuţi, neobservaţi, în favoarea personajelor controversate, vedete de o zi, pentru care există întotdeauna "spaţiu" destul în presă, la tv etc, pe motiv că "fac audienţă", "asta vrea publicul". Am fost întotdeauna de principiul că publicul poate fi şi educat în spirit constructiv, poate fi învăţat să simtă şi să folosească emoţia pozitivă, poate să înţeleagă că viaţa merită a fi înzestrată, trăită frumos şi demn până la capăt, preţuită. Eu am trăit şi vârful şi prăpastia, am văzut în 37 de ani cât alţii în 80, m-am lăsat traversată de mii de vieţi care s-au deschis în faţa mea pentru că aşa mi-a fost dat, să întâlnesc şi să ascult mii de oameni de toate culorile, credinţele, de pe diverse meridiane şi trepte de educaţie, celebri sau necunoscuţi, săraci lipiţi sau foarte bogaţi, aflaţi faţa în faţa cu moartea sau după ce au depăşit o pierdere grea, durerea unui război, suferinţă unei boli pentru care "doar o minune" a însemnat salvarea, evoluţia, schimbarea, transformarea.
Din toate cele pe care le-am văzut, trăit, simţit , adulmecat în acest fel, am înţeles un lucru important: minunile pe pământ sunt înfăptuite de "oameni-minune". Nu apar din senin. Există oameni care au idei, nu doar pentru ei înşişi, ci şi pentru alţii, oameni potriviţi la locul potrivit, pe care însă nu ştim să îi preţuim îndeajuns la noi acasă, nu îi valorizăm aşa cum merită, nu îi iubim, le punem piedici, îi invidiem în loc să înţelegem calea potrivită pentru a ne fi tuturor mai bine: să îi remarcăm, să îi urmăm, să fim solidari cu ei, să ne bucurăm împreună de finalitate. Ne uităm peste gardul vecinului căutându-i pricina, mai degrabă decât să căutăm să facem mai bine ceva în propria curte. în schimb, ne mirăm cu spor şi ne uităm cu veşnică admiraţie la popoare mai avansate, de parcă le-ar fi picat din cer ceea ce au şi nici prin cap nu ne trece că stă în puterea noastră să avem şi la noi acasă ceea ce vedem peste graniţe.
Se derulează sub ochii noştri, agresiv, la vedere, o Românie în care frivolitatea, şmecheria, violenta, scandalul sunt ridicate la rang de virtute, de divertisment de calitate, iar a face ceva bun pare desuet şi e mereu pus la îndoială ("ei, are el un scop ascuns să facă asta...") în consecinţă ţi se pun piedici la tot pasul pentru că ai o idee, pentru că lupţi pentru ceva în care crezi, şi o faci la tine acasă, în loc să alegi să-ţi împlineşti mai uşor menirea peste hotare.
Cine sunt Românii învingători? De ce i-aş numi şi încăpăţânaţii? Pentru că îndrăznesc să nu renunţe. Pentru că se ridică din genunchi şi continuă să lupte după un şoc în viaţa, un dezastru al naturii în mijlocul căruia s-au aflat sau un incendiu în care au pierdut totul luând apoi viaţa de la zero, un accident sau o boala cumplită care le afectează sănătatea definitiv, după o nedreptate care li se face în sistemul şchiop în care trăim şi totul se mişcă greu, dar în care învingătorii se încăpăţânează să se menţină în echilibru. Sunt români care înţeleg că a părăsi corăbia la greu nu e o soluţie, că a spune "nu-mi păsa, nu mi se întâmpla mie" nu reprezintă o alegere şi încă se mai încăpăţânează să îşi crească fiii aici, deşi ştiu că poate le-ar fi măcar lor mai bine peste hotare.
Învingătorii se iau la trântă cu sistemul atunci când simt că au dreptate, şi nu o fac doar pentru ei, ci schimbările iniţiate de ei rămân moştenire şi altora. Români fără nume sonore, care mută munţii din loc fiindcă ei cred în schimbarea pe care o gândesc , dar nu sunt preţuiţi, încurajaţi, valorificaţi de către sistem sau de comunitate, deşi această este singura şansă ca ţară să se trezească din letargie.
Învingătorii sunt cei care ar putea decide să o ia pe calea uşoară, şi totuşi au tăria de a face alegerile dificile, de a urmări rezolvarea situaţiei nu doar pentru ei, ci fac mai mult, îi ajuta să iasă la lumina şi pe alţii. Multiplică gesturile bune, sprijinul primit la nevoie, ştiu să "dea mai departe". Asta face din ei "oameni care sfinţesc locul", modele de urmat, supravieţuitori şi învingători.
Poate că românii nu sunt conştienţi, din păcate, că ei îşi pot stabili valorile, că nu e nevoie să aştepte să citească despre ele în ziare sau să li se spună cum să trăiască, ci să aleagă cum trăiesc şi să facă ceva concret pentru asta. Schimbarea nu vine de la sine, porneşte din noi.
Campania "Trezeşte România!" are şansa să trezească România la o altă realitate, să fie o demonstraţie de creativitate şi solidaritate, să ne facă să simţim din nou pierdută mândrie de a fi român. Nu mi se pare prea mult să visez că stă în puterea noastră să renunţăm la a sta cu braţele încrucişate, nu mi se pare prea mult să sper că, măcar pentru copiii noştri, pentru viaţa lor de mâine, astăzi e timpul să ne trezim".
Cunoşti oameni care fac cinste României, oameni plini de viaţă, care îndrăznesc să viseze şi apoi să realizeze ce visează, oameni pentru care obstacolele nu există sau sunt făcute să fie depăşite, oameni care luptă cu destinul, cu sistemul şi care influenţează, schimbă vieţi? Atunci alătură-te campaniei noastre, semnează această petiţie şi scrie-ne! Propune-l pe cel pe care-l admiri şi astfel vei fi şi tu printre cei care decid să trezească România!
Dacă susţii campania, SEMNEAZĂ AICI PETIŢIA!
