Interesul față de acest femomen controversat a crescut în ultimul timp, generând discuții aprinse între psihologi. Unii îl consideră lipsit de relevanță, sau că este similar consumului de droguri, ori junk food, alții susțin că acesta se încadrează într-o zonă de graniță a psihicului uman mai dificil de sondat, alături de trăirile mistice.
„Poate să apuce pe oricine, oricând – într-o catedrală, la mall, la o nuntă sau pe YouTube. Îți vei da seama după senzațiile fizice de fiori și furnicături, dar unele persoane le pot trăi atât de puternic, încât le descriu ca pe niște senzații orgasmice. Experiența estetică poate fi atât de intensă, încât nu mai poți face altceva pe moment”, susține Loui, o reputată pianistă și violonistă, care a decis să urmeze o pregătire în psihologie la câțiva ani după un concert Rahmaninov tulburător.
În mod normal, avem reacții atât de frenetice în situații care țin de asigurarea sau periclitarea supraviețuirii, precum hrana, reproducerea, sau chiar căderile abrupte ale roller coaster-ului. Așadar, rămâne un mister de ce muzica ne mișcă atât de profund la nivel fizic, mental și emoțional, deși ea nu reprezintă un factor de viață și de moarte.
În cultura amerindiană și cea a misticilor sufiți s-a vorbit de multe ori despre dimensiunea erotică a muzicii. Psihologii susțin că stimulii din creier care reacționează la armonia muzicală se află în aceleași zone ale plăcerii care răspund la hrană, sex și oricare alt tip de delectare. Acest fenomen este profund benefic, deoarece creierul eliberează așa-zișii „hormoni ai fericirii”, care influențează stările de spirit și tonusul zilnic.
