Mărturiile cutremurătoare ale supravieţuitoarelor de la Auschwitz decorate de preşedintele Iohannis

Gabriela Bone: ”Ni s-a spus: Sunteţi aici în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Să nu uitaţi. Aţi intrat pe poartă, dar veţi ieşi pe coş”

Gabriela Bone are 87 de ani. Avea 14 ani când a ajuns în lagărul de concentrare de la Auschwitz- Birkenau, împreună cu toată familia, părinţii, sora şi doi fraţi. Doar ea şi sora ei au supravieţuit ororilor din lagăr.

Acum spune că se bucură de copii, de nepoţica sa,care a terminat facultatea. O întrebăm dacă s-a gândit vreun moment, în acei ani de suferinţă, în lagăr, că nu va supravieţui. ”Nu!”, răspunde imediat. ”Am spus că, dacă toată lumea moare, eu o să trăiesc, ca să pot să povestesc. De aceea sunt aici”.

A rememorat ocuparea Ardealului de către trupele horthyste, în 1940, şi legile care erau date împotriva evreilor: nu aveau voie, de la şapte seara, să iasă pe stradă şi nu puteau intra în prăvălii, să cumpere mâncare, pentru că pe geam scria: ”Nu servim evrei”.

A povestit cum au fost urcaţi în vagoanele cu care erau transportate animalele, zeci de persoane într-un vagon, unde într-un colţ se aflau două căldări, una pe post de wc, şi alta cu apa pentru băut.

”La un moment dat am fost anunţaţi că vom pleca. Nu ştiam unde. Un soldat ne-a spus: Veţi vedea, poate nici nu veţi mai veni înapoi de acolo”, povesteşte Gabriela Bone.

Acesta a fost momentul în care, la 14 ani, intra pe poarta lagărului de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, în 1944.

”Când am intrat în lagăr, mama mea a văzut un turn lung, de cărămidă şi o sobă, unde se ardea ceva. Mama ne-a spus: Uite ce sobă e aici, înseamnă că noi vom munci aici şi vom trăi aici până trece războiul”, povesteşte Gabriela.

Îi vin în minte cuvintele celei care i-a preluat la intrarea în lagăr. ”Sunteţi aici în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Să nu uitaţi. Aţi intrat pe poartă, dar veţi ieşi pe coş. De aici nu veţi ieşi vreodată”. Spune că atunci nu a înţeles acele cuvinte şi mai ales de ce spunea acea femeie că nu vor ieşi pe poartă.

Amintirile zilelor petrecute în lagăr sunt la fel de vii. Locuiau pe pământ. La cinci dimineaţa, era apelul, toată lumea se încolona şi era numărată. Aşa se întâmpla în fiecare dimineaţă şi după-amiază şi apoi şi seara. Mâncarea era într-o oală, pentru cinci persoane dintr-un rând. Fiecare sorbea câte o gură, până se termina.

Citeşte mai multe pe Mediafax.ro.