Din 2005 au inceput sa apara cazuri mari. Dar mai mult sub aspectul numelor implicate decat al dimeniunii faptelor. Adrian Nastase a ajuns in puscarie, dar mi-e foarte greu sa cred ca Trofeul Calitatii sau termopanele din Zambaccian dau masura adevaratului profil infractional al fostului premier.
Pana prin 2013, coruptia devoalata era la nivel de mii, cel mult sute de mii de euro. Bine si asa, fara indoiala, dar ceea ce iesea la suprafata nu rezona cu dimensiunea evidenta a spolierii Romaniei. Parea mai putin decat un varf de iceberg. O picatura intr-un ocean.
Pe vremea coruptiei pe care eu o numesc de catifea, taberele erau clar definite. De o parte, justitia "basista" si sustinatorii "basisti" ai acesteia, de partea cealalta "victimele basismului". Limita era clara, frontul precis trasat. Unii au mai schimbat taberele, nu numai politicieni, ci si "maestri" ai presei, trecand din cortegiul de bocitoare al "victimelor" sub pulpana presedintelui, e adevarat, dar, dar dupa cum vedem acum, nu a fost o schimbare de principii, ci doar de stapan.
Si iata ca a venit si adevarata anticoruptie. Aceea care scoate la iveala marile spagi, nu de mii, ci de milioane de euro. Nu pentru gainarii marunte, ci pentru contracte majore, guvernamentale. In sfarsit, DNA arata cum si cat a fost furata aceasta tara. Metodic, transpartinic, profesionist, temeinic si cu certitudinea imunitatii. Microsoft, Gala Bute, mafia padurilor, cazurile Sova, Valcov, Vanghelie, David etc incep sa dea dimensiunea reala a flagelului.
Mai mult pe ziare.com.
