Păstrarea istoriei și a tradițiilor autohtone nealterate, peisajele montane de o frumusețe rară, cea mai spectaculoasă și originală zonă carstică din România, aerul curat şi apele binecuvântate din izvoarele Codrului Moma sunt câteva dintre motivele de mândrie ale cărpinețenilor..
Însă, pe lângă toate acestea, mai există un lucru care face cinste Cărpinețului și anume longevitatea localnicilor săi. Se spune că strămoşii carpinețenilor ar fi trăit peste 100 de ani fiecare. Iar dacă ținem cont de faptul că aici a trăit cel mai bătrân român, ajuns la incredibila vârstă de 225 de ani, suntem tentați să credem că oamenii acestor locuri au puteri magice care i-au ajutat să descopere taina tinereții fără bătrânețe, potrivit antenasatelor.ro.
Povestea iobagului Lupu Başe, locuitorul Carpinetului, care a trait 225 ani nu este tocmai o legenda. Documente ale vremii cat si un studiu al reputatului academician Ştefan Meteş atesta existenta seculara a acestuia.
Despre vârsta lui Lupu Base aminteşte şi urbariul domeniului Beiuş, din 1600. Cu ocazia anchetei din 9 noiembrie 1619, pentru a se dovedi printr-o hârtie dată, se pare, de împăratul Sigismund (1382-1438) că preotul Pîrvu este scutit de slujba oştirii şi de plata dării după pământul bisericii, se ascultă peste 20 de bătrâni din 6 sate, dintre care mulţi sunt trecuţi de 100 de ani. Toţi depun mărturie în favoarea preotului Pîrvu. Printre aceşti martori se aminteşte unul, Lupu Basa, de circa 225 de ani, vârstă notată de două ori în actul de judecată.
Un alt sătean de poveste din Cărpineț este Grațian Florea, care, deși a trăit în sălbăticie a depășit cu mult un secol de viață. Acesta și-a incheiat lungul drum prin viață în anul 2001, fiind contemporan cu o parte din sătenii de astăzi, inclusiv cu primarul Gheorghe Ienciu. "Graţian Florea a fost contemporanul meu. Tot ceea ce pot să spun cu certitudine este că a fost un om extraordinar de deştept preocupat să desluşească infinitul, scop în care a realizat numeroase calcule. Recunosc că în momentele în care intra în aceste teorii eram depăşit. Ştiu că era fiul unui preot şi datorită unei boli incurabile în momentul respectiv- o problemă de incontinenţă urinară- fost atât de marcat pshihic încât a ales să trăiască izolat. Era foarte deştept şi preocupat de educaţie, chiar dacă trăia în sălbăticie."
