"Am auzit zilele astea o mulţime de voci acuzându-mă că m-am purtat incorect cu Victor şi aş vrea să lămuresc acest subiect aici, într-un spaţiu mai degrabă personal, fiindcă subiectul este în primul rând unul personal.
Am puţini prieteni la care ţin cu adevărat, iar Victor e unul dintre aceşti puţini. Chiar dacă prietenia cu el mi s-a tras de la politică, cu timpul ea a evoluat separat. I-am fost şi mi-a fost alături în clipe grele şi în clipe frumoase, ne-am stat unul altuia aproape la bine şi la rău, ne-am bucurat împreună de marile victorii politice şi ne-am amărât de multe ori, în doi, când lucrurile au ieşit prost.
Am văzut în el şi văd în continuare un tânăr înzestrat pentru politica mare cum puţini au fost. L-am secondat cu credinţă, l-am sprijinit cu loialitate şi am primit, până nu de mult, acelaşi tratament din partea lui. În ultima perioadă însă, când asupra lui Victor politica a adunat nori grei, prietenul meu a început să dea semne de răceală. Sânt convins că presiunea în care a lucrat în ultima vreme l-a făcut să-şi piardă calmul şi echilibrul, iar acest nepreţuit prieten al meu mi-a creat impresia că, dintr-o dată, ne-am răcit. E vina mea că acest lucru s-a întâmplat, fiindcă eu, fiind cu zece ani mai mare, ar fi trebuit să înţeleg mai repede decât am făcut-o.
Am crezut că prietenii nu se lasă unul pe celălalt în nedumerire, că prietenii îşi telefonează oricât de grave ar fi împrejurările, că prieteni îşi cer unul altuia ajutorul la greu. Ei bine, fiindcă tânărul meu prieten a făcut câteva gesturi anapoda, pentru că a părăsit o vreme toate aceste reguli ale prieteniei, m-am grăbit să-i fac reproşuri în public. Aceste reproşuri erau izvorâte din îngrijorarea mea pentru situaţia partidului nostru, dar înţeleg acum că era mai bine să nu le fac.
Prietenia mea pentru el este azi intactă. Îl asigur că oricât de grea i-ar fi povara pe care a ales s-o poarte, eu o să-i stau mereu alături cu vorba şi cu fapta. Nu contează cine cum a votat într-o adunare politică, nu contează cine pe cine a sprijinit. Am fost apropiaţi şi sper să fim în continuare la fel de apropiaţi, fiindcă nu se pot şterge cu buretele cei aproape şase ani de când am pornit împreună sa facem lucruri pe care le-am vrut mari.
Am auzit cuvântul trădare şi, probabil, îl voi mai auzi. Cei care mă cunosc ştiu că acest cuvânt, dacă a existat vreodată între noi doi, nu se referă la mine. Sunt un provincial sentimental cu păcate şi cu limitele lui, iar prietenia e o limită pe care m-am străduit mereu să n-o încalc.
Am mai fost acuzat pe ici, pe colo, de colaborare cu "adversarii". Bunăoară, cu PNL.
Trebuie să spun că îmi dorescc să colaborez cu liberalii în sens constructiv şi în folosul ţării, aşa cum ar trebui să colaboreze cu Opoziţia orice politician aflat la putere. Îmi propun să fac asta în viitor, dar e sigur că n-am făcut-o în sensul conspiraţiei, în trecut.
Am mai fost acuzat că am colaborat cu "binomul". Orice ar însemna asta, vreau să precizez că am colaborat şi cu DNA, atunci când am fost anchetat, am colaborat şi cu instanţa, atunci când am fost judecat şi condamnat. N-am opus rezistenţă, am fost sincer, m-am comportat ca un cetăţean responsabil şi acum, în timp ce aştept sentinţa de la Înalta Curte, vă asigur pe toţi că voi fi la fel de cooperant.
Într-un partid şi în lupta politică, în general, sunt orgolii, sunt interese, sunt vanităţi şi sunt multe ocazii de te simţi ofensat. N-am vrut să candidez la preşeinţia interimară a PSD pentru a regla conturi, ci, pur şi simplu, pentru că aşa am crezut că e mai bine pentru partid. Eu sunt aici, partidul nu pleacă nicăieri, sentinţa mea se apropie – totul, în ceea ce mă priveşte, e la fel ca înainte de a fi ales. Cei care vor veni după mine în fruntea PSD mă vor judeca după merit.
Iar dacă se întreabă unii de ce am cerut guvernului ca rectificarea bugetară să treaă înainte pe la partid şi pe urmă pe la guvern, le răspund că aşa e ordinea firească a lucrurilor. Faptul că ea a fost răsturnată o vreme, nu înseamnă că s-a schimbat. Partidul e cel care a trimis guvernul la cârma ţării şi el e responsabil pentru guvernare. Miniştrii vin şi pleacă – v-o spunea cineva care asta a făcut – dar partidul e cel care dă socoteală la alegeri. Nu vreau să ne prefacem că suntem altceva decât suntem. PSD e cel mai mare partid al ţării, e partidul care a guvernat cel mai mult. E, deci, partidul care a influenşat cel mai mult soarta României. El e cel care trebuie lăudat sau înjurat cel mai mult pentru felul în care arată lucrurile azi.
Am considerat că soarta banilor e soarta economiei însăşi, iar soarta asta trebuie ţinută, în primul rând, în mâinile partidului care a contribuit la ea", a scris pe Facebook preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea.
