Ministrul Justiției, Tudorel Toader, vrea să înființeze un registru al victimelor infracțiunilor. Datele ar urma să fie centralizate la consiliile județene, respectiv la consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Informațiile ar urma să fie predate semestrial Ministerului Justiției.
"La dezbaterea publică este invitată să participe, în limita locurilor disponibile în sală, orice persoană interesată: persoane fizice şi/ sau juridice, reprezentanţi ai instituţiilor publice interesate, ai presei etc. Propunerile, sugestiile sau opiniile scrise care nu au fost transmise în perioada anterioară întâlnirii pentru dezbaterea publică a proiectului vor fi comunicate Ministerului Justiţiei în format electronic/ material", preciza luni MJ.
Conform ministerului, timpul alocat prezentării verbale de propuneri va fi de maxim 15 minute pentru fiecare participant.
Pe 3 iulie, Ministerul Justiţiei a pus în dezbatere publică un proiect pentru modificarea şi completarea Legii 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.
Potrivit proiectului publicat atunci pe site-ul MJ, titlul actului normativ se va modifica, urmând să poarte numele de "Lege privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor".
În expunerea de motive se arată că României, în calitate de stat membru al UE, îi revine obligaţia transpunerii Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii, ce avea ca termen de conformare în ceea ce priveşte alinierea cadrului normativ intern data de 15 noiembrie 2015.
"România se numără printre statele membre (...) care au notificat transpunerea parţială a instrumentului în cauză. În prezent, Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement împotriva României pentru necomunicarea măsurilor de transpunere, prin scrisoarea de punere în întârziere emisă în luna ianuarie 2016. În acest context, România a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru conformare şi, în acest sens, autorităţile române trebuiau să comunice CE, până la data de 27.05.2016, măsurile de conformare", arată sursa citată.
Ministerul Justiţiei precizează că majoritatea prevederilor directivei sunt transpuse în legislaţia românească, mai puţin cele referitoare la dreptul de acces la serviciile de sprijinire a victimelor, ajutorul din partea serviciilor de sprijinire a victimelor şi evaluarea individuală a victimelor pentru identificarea nevoilor de protecţie specifice potrivit tipului de infracţiune.
"În prezent, unele tipuri de servicii precizate în Directivă nu sunt asigurate pentru nicio categorie de victime (consiliere cu privire la posibilitatea de victimizare secundară, pregătirea pentru participarea la proces, consiliere financiară), alte tipuri de servicii sunt asigurate doar pentru victimele violenţei domestice sau ale traficului de persoane sau pentru victimele minori (consilierea psihologică, evaluarea individuală a victimei, asigurarea de adăposturi). Astfel, România nu dispune de un sistem care să asigure un cadru adecvat pentru furnizarea tuturor categoriilor de servicii de sprijinire pentru toate victimele infracţiunilor, în sensul prevederilor Directivei. În acest context, pentru acoperirea tuturor categoriilor de servicii necesare pentru sprijinirea tuturor victimelor infracţiunilor în sensul transpunerii complete a directivei, este necesară o abordare globală a problemei şi nu una sectorială", se menţionează în expunerea de motive.
Printre schimbările vizate de proiectul de act normativ se numără înfiinţarea serviciilor pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor în cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, crearea unui registru special privind victimele infracţiunilor şi realizarea unei baze de date cu informaţii despre victimele care beneficiază de servicii de sprijin şi tipul de servicii de care acestea au beneficiat.
Proiectul reglementează, totodată, dreptul de acces al victimelor infracţiunilor, precum şi al membrilor familiei acestora la serviciile de sprijin acordate de către direcţiile generale de asistenţă socială, precum şi modalităţile în care aceste servicii sunt acordate.
"Serviciile de sprijin acordate victimelor infracţiunilor, nou introduse prin prezentul proiect de lege, sunt servicii de informare, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară sau repetată sau de intimidare şi răzbunare, consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii, servicii de inserţie/ reinserţie socială, sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale, informaţii şi consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces, precum şi îndrumarea victimei către serviciile medicale, servicii de ocupare, de educaţie atunci când este cazul. Accesul la aceste servicii nu este unul automat, ci se face în funcţie de necesităţile concrete ale fiecărei victime în parte, în urma evaluării realizate de serviciile specializate", arată expunerea de motive.
Totodată, proiectul prevede că organele de poliţie şi orice alte instituţii ale statului, care, în exercitarea atribuţiilor, intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor, le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentelor şi furnizorilor de servicii sociale. Evaluarea fiecărei persoane se realizează de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale, în vederea asigurării accesului cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistenţă socială sau consiliere juridică, în funcţie de nevoile individuale.
De asistenţă juridică gratuită ar urma să beneficieze, la cerere, persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, o infracţiune de vătămare corporală, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor sau coruperea sexuală a minorilor, dar şi soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
