Ca să ajungă la muncă, ortacii merg câteva zeci de minute cu liftul, până aproape de inima pământului. Adică 250 de metri sub nivelul mării sau 880 de metri de la suprafaţă.
Drumul trece pe lângă abatajul 431. Acolo, pe 15 noiembrie anul trecut, porţile iadului s-au deschis. Două explozii produse la interval de circa 4 ore au ucis 13 oameni şi au rănit grav alţi 15. Tragedia a fost provocată de o acumulare de gaze. Asta deşi peste tot în subteran sunt aparate care măsoară nivelul gazelor. Minerii spun că aparatele arătă când limita de metan e depăsită.
Locul unde s-au produs cele două explozii a fost izolat prin trei diguri de protecţie formate din bolţari. Specialiştii minieri cred că în câţiva ani abatajul poate fi redeschis.
În mină, e întuneric de moarte. Din când în când, o lampă aruncă o lumină galbenă peste pereţii negri. Minerii muncesc doar la lumina propriilor lămpaşe, în zgomotul infernal făcut de motoarele vechi care pun în mişcare benzile transportoare.
La capătul galeriei, printre coloanele de metal, ortacii abia au unde pune piciorul. Minerii extrag cărbunele din mină cu ajutorul unor utilaje nu prea performante.
La aproape un an de la exploziile care au ucis 13 oameni, procesul în dosarul Petrila abia a avut prima înfăţişare. Trei dintre foştii conducători ai minei sunt acuzaţi pentru tragedia produsă pe 15 noiembrie 2008.
