Interviu cu Dr. Dorel Săndesc, MS, despre criza Colectiv: Riscul de mortalitate a crescut de 10 ori!

10 Noiembrie 2015
Dr. Dorel Sandesc
Dr. Dorel Sandesc

Profesorul dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a răspuns la întrebările reporterilor Realitatea.net, în biroul său din sediul instituției, referitoare la tragedia din clubul Colectiv și la cum gestionează ministerul această criză. Totodată, medicul susține că atacurile lansate în ultima perioadă la adresa medicilor care se luptă intens de 10 zile pentru a salva viețile răniților agravează situația din spitale.

Dorel Săndesc spune că, în ultima perioadă, tot mai multe injurii și atacuri sunt lansate în spațiul public împotriva tuturor celor care duc o misiune extraordinar de grea în spitale: salvarea vieților pacienților aflați în stare critică după incendiul din Colectiv. Potrivit secretarului de stat din Ministerul Sănătății, acești medici care sunt țintele denigrărilor lucrează continuu de 10 zile, operând și ajutând la stabilizarea răniților.

Acesta explică că situația tensionată creată de aceste atacuri, lansate inclusiv de personaje din sistemul medical, provoacă presiuni destul de greu de suportat de doctori: “După atâtea zile de la această tragedie, realitatea stă între două oglinzi paralele. Oglinda profesioniștilor, meseriașilor, în mod special profesioniștii din centrele de specialitate din toată Europa și Israel. Cei care au venit aici au fost în toate spitalele, au consultat pacienți și astfel au emis o opinie neutră și obiectivă Lucrul comun, cuvântul cel mai frecvent utilizat de toate aceste delegații este ‘impresionant’. La unison cu toții, rând pe rând, au spus că sunt impresionați de felul cum a fost organizat de cum s-a asigurat tot ceea ce este necesar, de pregătirea profesională, de devotament, de îngrijirile în final de care beneficiază pacienții. Spunând că suntem fără discuție la nivelul țărilor dezvoltate în managementul acestei situații cu totul și cu totul deosebite.

Cealaltă oglindă, oglinda societății românești este una, în mod evident, care reflectează o imagine total diferită și, îmi permit să spun, deformantă. Din păcate, se pare că oamenii își întorc capul către aceasta. Din această parte, noi cei care lucrăm și încercăm să salvăm acești pacienți, indiferent că suntem doctorii de salon, managerii de spitale, doctorii din minister, pentru că suntem mulți doctori în acest minister, lucrăm lângă acești pacienți aflați între viață și moarte sub înjurături, sub țipete, loviți de pietre, plini de sânge.

Suntem oameni. Societatea românească pierde ocazia unei solidarități exemplare datorită unei minorități. Și există și cozi de topoare care fac parte din acest cor al injuriilor nemeritate. O coadă de topor din Iași își scoate “pieptul” în față și aruncă lături de acolo peste toți cei care lucrează aici în București, spunând că lucrează în condiții medii. Deși e medic de specialitate și ar fi putut să vină să ne ajute, el nu o face. Și au făcut-o atâția din toate colțurile Europei, iar ei văzând ceea ce facem au arătat cât de impresionați sunt. El nu și-a mișcat trupul de acolo să vină să ne ajute. Și-a permis doar să arunce lături pe colegii săi. O altă coadă de topor din Cluj și el medic de aceeași specialitate nu mișcă niciun deget. Și pentru că are frustrări personale aruncă vina pe minister, pentru că nu le-a rezolvat un conflict local, de parcă ministerul ar fi vinovat că l-a născut, în contrast flagrant cu marea majoritate a medicilor, a personalului medical.



Și aș da exemplul din Iași, al profesoarei Grigoraș, care plângând m-a sunat în fiecare zi să-și ofere ajutorul, ea și echipa ei. A profesorului Bratu și Ionac din Timișoara, care la fel și-au oferit ajutorul. A colegilor mei anesteziști reanimatori din Timișoara, șase dintre ei sunt în București, își ajută colegii în diverse spitale, acolo unde este nevoie, au venit și au pus două plămânuri artificiale pentru a ajuta pacienții în cele mai grave situații. Colegii noștri din București din alte spitale care lucrează acum, de la profesorul Bubenec, conferețiar Atomescu, Droc și alții, și ajutându-și colegii”.

Dorel Săndesc susține, răspicat, că teoriile conform cărora în spitale există tineri decedați ascunși sunt niște aberații și a comparat situația actuală cu o mineriadă.

Noi lucrăm sub presiunea aceasta și în loc să fim lăsați în pace să ne facem treaba așa cum trebuie, trebuie să lucrăm sub acest stres, sub aceste injurii. Suntem demonizați că ascundem cadavre prin spitale. Vă rog foarte mult, fac apel la toți oamenii, lasați-ne să ne facem treaba! Și după ce vom trata și vom salva cât putem din acești pacieți, puteți să faceți ce vreți cu noi, dați-ne foc în piața publică! Se vrea capul lui Raed Arafat, al lui profesorul Lascăr, profesorul Enescu, Bănicioiu, Săndesc. Cine vreți să se ocupe de oamenii ăștia? Este o mineriadă tristă, după toate regulile mineriadelor românești, în care niște oameni care doresc să facă ceva, să facă ceva deosebit și fac tot ce pot pentru asta sunt atacați de un segment trist al societății noastre. Nu mă interesează deloc mecanismele mineriadei, etiologia, interesele care sunt în jur. Dar nu poți să ajungi la nivelul acesta în care să nu te abți de la nimic când niște oameni încearcă să muncească. Da, vreau să le spun tuturor că nu mă plâng aici, doar îmi exprim, agresiv, revolta față de ceea ce se întâmplă. Și îi rog pe colegii mei, pe toată societatea românească care este serioasă, solidară, generoasă, să reacționeze față de aceste exagerări! Dar nu sunt atins de toate flegmele care se aruncă asupra sufletului nostru, pentru că el este protejat de aprecierile extraordinare fără precedent ale specialiștilor din străinătate care au venit și au văzut! Cine are ochi să vadă, cine are urechi să asculte glasul meseriașilor, glasul rațiunii și al obiectivității. De fapt, această tragedie cumplită e un moment în care medicina românească, iată, este apreciată pe plan internațional. Da, îmi voi permite dreptul să trimit acestor tuturor colegi și societățiilor științifice și academice de profil internaționale opinia medicilor români care și-au permis să denigreze fără să vină la fața locului, în neștiință de cauză. Ceea ce se întâmplă în toate spitalele din București pentru a vedea contrastul  față de opinia unor experți străini care au venit aici și, în cunoștință de cauză, au arătat o imagine cu totul diferită”, a spus secretarul de stat din Ministerul Sănătății.

Referitor la reacția medicilor de la serviciul de urgență din noaptea tragică din 30 octombrie, atunci când a izbucnit incendiul în clubul Colectiv, Dorel Săndesc a punctat că echipajele s-au descurcat exemplar într-o “situație excepțională, de catastrofă, în care managementul nu poate fi perfect ”.

Prin definiție o asemenea situație este una excepțională în care managementul nu poate fi perfect. Este definiția situațiilor de catastrofă. Există în România planul 0 și eu cred că s-a reacționat destul de bine, iar în aceste zile am avut ocazia să cunoaștem prin colegii numeroși care ne-au vizitat situația în Europa. Vreau să vă spun că puține țări au un asemenea sistem. Nu e meritul meu în crearea acestui sistem, dar trebuie să o spunem, nu numai să vedem mereu, mereu și mereu motive să criticăm. Colegii noștri ne-au spus că au probleme în transferul unui pacient pe care noi îl trimitem cu avionul, pentru că multe din serviciile acestea de urgență de transport au fost privatizate. Și acolo intri într-o negociere tipică cu un privat. Și-au spus că nu pot garanta! Iată ce diferență față de un sistem organizat, centralizat, care totuși, chiar dacă nu a fost perfect, a oferit un suport adecvat”, a subliniat doctorul.

Reporterii Realitatea.net l-au întrebat și despre starea reală a pacienților care se luptă cu moartea în aceste zile, Săndesc fiind reținut în ceea ce-i privește pe cei în stare critică.

Dorel Săndesc a explicat că mortalitate în aceste cazuri vine în două valuri, ultimele dintre ele crescând inevitabil numărul deceselor:

Eu am fost întotdeauna cel care a trebuit să spună veștile proaste. Pentru că sunt medic reanimator de profesie și asta e cea mai grea parte a acestei profesii, să anunți un părinte, un membru al familiei, că cel drag nu mai are șanse sau că a murit. De la început am spus că matematica necruțătoare a statisticilor medicale în această patologie, prin natura ei, prin asocierea aceasta între arsura de piele și arsura de plămân, crează un risc de mortalitate foarte mare. Și, de asemenea, această mortalitate va veni în două valuri. Primul val al șocului, în care mortalitatea depinde de primele măsuri de resuscitare și de deșocare din primele zile. Și al doilea val, al complicațiilor, când organele încep să cedeze rând după rând, din cauza leziunilor de arsură, toxinelor, complicațiilor septice și așa mai departe.

În prima fază, reacția acută a fost una extraordinară, ceea ce a determinat un număr foarte mic, totuși, de decese. În primele zile am avut cinci decese. O spun cu toată responsabilitatea, acest lucru a fost posibil datorită programelor pe care noi le-am promovat în acești ultimi doi ani, programe destinate exact pacienților gravi din spitale, datorită cărora spitalele au avut pe ce să pună mâna. Știm cu toții cum era acum trei ani sau mai mult în urmă. Într-o situație ca asta, după prima zi spitalele primeau orice pentru că nu mai aveau nimic. Având ceea ce este necesar s-a reușit o reacție bună și s-a reușit limitarea numărului de decese în primele zile.

Din păcate, valul al doilea de mortalitate, în mod inevitabil, statistic, va fi mai mare. Și statisticile o arată. Asocierea asta crește de opt până la 10 ori conform ultimului review de specialitate publicat în revista europeană de arși. Riscul de mortalitate se amplifică de opt până la 10 ori. Într-o statistică americană, din 28 de pacienți care au avut leziuni similare, combinate pulmonare și de piele, 26 au murit. Și nu au fost vitimele unui singur accident, ci este numărul cumulat de pacienți din ultimii trei ani din centrul din Pennsylvania. Este o realitatea dureroasă, dar există, însă, și unele speranțe în acest grup. În primul rând, faptul că ei sunt cu toții tineri, sănătoși, care nu au, cu mici excepții, probleme de sănătate. Și asta ne dă o speranță. Pentru că la urma urmei, prognosticul este rezultatul luptei dintre agresiune și capacitatea organismului de a rezista. Pe care noi încercăm să o ajutăm cu tot ceea ce putem.

Această perioadă este începutul celui de-al doilea val și e la început, așa, cumva aproape la o comandă diabolică a biologiei, pentru că el a fost determinat de suferința severă pulmonară. Și plămânii, organe foarte sensibile, fragile, au cedat după același patern de evoluție. Arsura a creat acolo o inflamație și, în șapte zile, oxigenul nu a mai putut pur și simplu să treacă din plămâni în sânge, ceea ce a dus la deces. Dar, după acest început determinat de complicația directă, de leziunea directă pulmonară, este de așteptat să apară în continuare complicații severe prin cedarea celorlalte organe. Acest număr mare cu care a început valul doi a fost determinat, aproape în totalitate, de suferința pulmonară primară. Vor urma, din păcate, și alte evoluții și am văzut deja că au început să apară, prin cedarea tuturor organelor. Ceea ce aș vrea să spun vizavi iarăși de îngrijire, iată că și pacienți transferați în străinătate mor. Au decedat, din păcate, în Israel ieri noapte, un alt caz a decedat în Birmingham, în Anglia, și au mai fost doi pacienți decedați în străinătate. Asta nu arată decât gravitatea acestei suferințe. Pentru că, trebuie spus, cele mai grave cazuri rămân în România. Pentru simplu motiv că nu pot fi transferate, starea lor este atât de gravă în cât nu permite transportul. De multe ori nu permite nici transportul în spital, darămite cu un avion. Și asta arată, iarăși, situația, pentru că fără îndoială aceste cazuri, cele mai grave, vor avea și cel mai prost prognostic și ele toate vor rămâne în România”.

Însă, nici pacienții care vor fi stabilizați nu vor fi în siguranță imediat după. Primele două luni, potrivit secretarului de stat din Ministerul Sănătății, sunt extrem de importante pentru sănătatea pacientului. Totuși, ei trebuie să fie atenți chiar și după externare, întrucât există riscuri destul de mari care ar putea să le pună viața în pericol.

Nu vom putea spune niciodată că pericolul a fost total îndepărtat. Sunt cazuri, și mulți  colegi care au experiență în acest domeniu știu, în care în ultima zi de externare pacientul pornea deja spre casă, a făcut un accident embolic și a murit. Pentru că a sta câteva luni în spital devine un pericol și pentru un om care se internează în spital sănătos. A sta pur și simplu în spital câteva luni crează niște riscuri adiționale, darămite la un pacient care a venit în pericol de moarte. Deci nu vom putea fi total siguri că nu se mai poate întâmpla nicio complicație și nicio nenorocire până la externare, dar desigur că acest risc scade foarte mult după primele două luni, astfel că după acest interval complicațiile devin doar un accident și nu o regulă”, a explicat medicul.

O întrebare care a stârnit o reacție atipică a lui Dorel Săndesc a fost cea referitoare la speculațiile din mass-media despre anumiți pacienți care s-ar afla în moarte clinică:

Este o altă aberație cu care suntem agresionați tot corpul medical, toți cei care se ocupă de îngrijirea acestor pacienți, este o aberație impardonabilă! Cum poți să spui că doctorii care se ocupă de acești pacienți luptă ca niște eroi și în același timp să-i demonizezi în halul ăsta, să poți să-ți imaginezi că niște medici, asistente, împreună crează acest complot sinistru, în care să poată să facă așa ceva. Este o aberație care arată dimensiunea ororii reacției societății românești, o parti din ea, o minoritate, dar care este din păcate atât de zgomotoasă”.

Săndesc a ținut să sublinieze mobilizarea extraordinară voluntară de care au dat dovadă medicii începând cu noaptea din 30 octombrie, precizând că nu a fost nevoie de implicarea intensă a ministerului în cazul resurselor umane.

Noi cred că facem, încet, încet acest burnout syndrome (o formă de epuizare – n.r.), pentru că e greu să suporți această intensitate a dramei, chiar dacă ești obișnuit să trăiești în preajma morții mereu. Cred că, din fericire, rolul ministerului nu a trebuit să fie foarte mare aici, nu a trebuit să insistăm, nu a trebuit să mobilizăm oamenii. A fost o reacție extraordinară, care a ajutat la rezolvarea problemei resursei umane. Pentru că medicii, în special cei din spitalele unde se află răniții în incendiu, au venit imediat, s-au activat, iar apoi colegii din alte spitale au făcut-o spontan, voluntar. Noi doar am păstrat legătura cu ei, am gestionat această situație. Avem medici din multe spitale bucureștene care ajută colegii din spitalele în care sunt internați acești pacienți. Avem, cum v-am spus, medici din Timișoara care au lucrat în câteva spitale bucureștene și am reușit astfel să asigurăm îngrijirile necesare, condiții bune în toate aceste spitale. Avem oferte în continuarea și din străinătate, avem și din țară, și cred că suntem în stiuația în care putem să spunem că asigurăm necesarul în toate spitalele”, a mărturisit secretarul de stat.

Profesorul dr. a povestit că, pe parcursul carierei sale a mai avut parte de astfel de tragedii, însă nu de asemenea amploare ca cea din clubul Colectiv, care este una „inegalată în Europa”.

Toți au apreciat că dimensiunea acestei tragedii este una foarte mare, inegalată practic în toată Europa. România a mai avut situații asemănătoare, însă nu de dimensiunea asta, în special în contextul exploziilor din Valea Jiului. Și eu am această experiență dură ca și medic anestezist reanimator de la Timișoara, unde veneau aceste cazuri și sigur că această experiență pe care o au centrele importante din București, este importantă pentru că ne-a permis să reacționăm adecvat, așa cum au constatat toți cei care ne-au vizitat, și, desigur, să apreciem realist perspectivele acestor cazuri, față de alți colegi, pe care nu-i acuz, dar neavând experiență puteau să fie optimiști pentru fiecare bătălie câștigată. Noi cei care am mai trecut prin aceste situații nu ne-am putut bucura de fiecare ameliorare, de fiecare bătălie, pentru că știam că până la final drumul este marcat de aceste complicații, de multe ori implacabile”, și-a adus aminte Dorel Săndesc.

Subiecte pe aceeași temă



Sursă: REALITATEA.NET

Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?