Încălzirea oceanului Atlantic, legată de praful din Sahara şi de vulcani

Cercetătorii au combinat informaţiile satelitare despre praf şi despre alte particule din atmosferă care alcătuiesc ecranul solar, cu modele climatice pentru a evalua efectele asupra temperaturii de la suprafaţa oceanului Atlantic.

Ei au putut calcula încălzirea oceanului din ultimii 26 de ani şi impactul asupra temperaturii după schimbările din furtunile de nisip din Africa şi activităţile vulcanice, mai ales cele ale vulcanului El Chichon din Mexic din 1982 şi ale lui Mont Pinatubp din Filipine, din 1991.

"O mare parte din creşterea temperaturilor de la tropicele Atlanticului din ultimii 26 de ani - un sfert de grad pe deceniu, în medie -  nu se poate explica decât printr-o diminuare a furtunilor de nisip şi a activităţii vulcanice", spune Amato Evan, un climatolog de la Universitatea Wisconsin, principalul autor al studiului publicat în revista Nature pe 26 martie.

"Combinarea acestor factori explică în jur de 70% din această creştere", a precizat climatologul.

O creştere modestă ar putea avea un impact important asupra frecvenţei şi intensităţii ciclonilor care se formează, în principal, în ape mai calde, explică cercetătorul.

Diferenţa de temperatură a oceanului din 1994, an cu o mică activitate ciclonică şi din 2005, un an care a bătut recordul furtunilor tropicale şi uraganelor, nu a fost decât de jumătate de grad.

Rezultatele acestui studiu conduc la ideea că doar 30% din cauzele creşterii temperaturii Atlanticului sunt legate de încălzirea globală.

"Prin această cercetare aflăm că încălzirea globală nu poate creşte atât de mult temperaturile, de una singură", arată Amato Evan.