”Astăzi e o mare sărbătoare, treuie sa ne bucurăm! (...) Aseară s-a întâmplat un eveniment unic: Sala Palatului a fost plină, de nu ai putut arunca niciun nasture. Să vezi peste 4.000 de oameni la Sala Palatului, cântând cu Grigore Leșe. Grigore Leșe, după 40 de ani, a avut o Sala Palatului arhiplină, iar, de acolo, în anii '80, Grigore Leșe, la o gală cum se faceau cu tovarășul conducător al României, a fost dat afară de pe scenă. Aseară nu m-am dus la Sala Palatului să îmi caut norocul. Știți ce am căutat? Adevărul (...) Eu tot atrag atenția ce s-a întâmplat aseară pe scena Sălii Palatului. Eu mâine pot muri, mi-am făcut datoria, când s-au aprins becurile acolo și am văzut atâta lume adunată. (...) Atenție, acum 35 de ani am fost dat afară de acolo”, a afirmat Grigore Leșe.
Marele artist român consideră că "identitatea noastră stă în proiecte îndrăznețe", însă precizează că aceastea nu prea se regăsesc în arealul culturii.
"Știi ce înseamnă să fii patriot? Tu pe locul tău să îți faci datoria până în capăt. Mult am cântat fără bani, cântatul nu e făcut să faci bani. Eu nu am proiecte pentru Grigore Leșe. Am proiecte pentru popor (...) Producțiile amatoricești consolidează mediocritatea pentru un timp îndelungat. Trebuie să fim luminați. Citiți și să lăsăm povestea asta cu tradițiile. (...) Identitatea noastră știi în ce stă? În proiecte îndrăznețe. În cultură nu prea sunt. Păi ce proiecte avem noi? Investim mult în Festivalul Enescu și rezultatele sunt cum sunt. Valoarea noastră culturală a fost ascunsă. Eu ani de zile am fost ascuns. A trebuit să mă forțez să ies din ei, să mă arăt”, a mai spus Grigore Leșe.
În viziunea artistului, ”cântecul tradițional din vatra satului nu poate străluci cu oameni incompetenți, oricât de bine ar cânta".
”De ce sunt atâția cântăreți în ziua de astăzi? Cântă cu gura, nu cântă cu inima. Ei știu că se pot face bani după cântare (...) Îi rog mult pe acești tovărășei să pună mâna pe carte, să se lumineze. Cântecul tradițional din vatra satului nu poate străluci cu oameni incompetenți, oricât de bine ar cânta (...) Cum suntem noi, când nici imnul de stat până în capăt nu îl știm? Atât e de dureroasa linia asta melodică. Când i-am auzit că au vrut să schimbe imnul! Aici e durerea unui popor! Este o frumusețe de melodie, are solidaritate, are solemnitate. Cu ce se întâlnește melodia asta? Cu finalul din simfonia a IX-a lui Beethoven: Oda bucuriei”, a adăugat Grigore Leșe.
