După ce și-a revenit din șocul exploziei, care l-a aruncat la pământ, Habak a sărit în ajutorul copiilor care se aflau în jur. Primul spre care s-a îndreptat era mort. Colegul lui, un alt jurnalist aflat la fața locului, a strigat să-l lase și pe cel de-al doilea, pentru că și acesta părea mort, însă Abd Alkader a sesizat că încă respira. L-a luat în brațe și l-a dus într-un loc mai sigur, lăsând aparatul să înregistreze în continuare haosul din jur.
„Scena era oribilă, mai ales când vezi copii care plâng și mor în fața ta”, a declarat acesta într-un interviu.
„Așa că am decis, împreună cu ceilalți colegi, să lăsăm la o parte camerele și aparatele de fotografiat și că încercăm să salvăm răniții. Copilul mă privea în ochi și mă ținea strâns de mână. Avea cam 6 - 7 ani.”
O altă imagine, surprinsă de colegul său, Muhammad Alrageb, îl înfățișează pe Habak grăbindu-se către o ambulanță, purtând copilul și aparatul foto în brațe. Acesta a declarat:
„Și eu am contribuit la salvarea răniților, dar am vrut să filmez totul, pentru a avea dovezi. Sunt mândru că, alături de noi, se afla tânărul coleg jurnalist, care a ajutat la salvarea de vieți.”
Habak a declarat că nu știe dacă băiatul pe care l-a dus către ambulanță a supraviețuit. S-a întors la locul exploziei, în căutare de alți supraviețuitori, dar a găsit încă un copil mort – unul dintre cei 68 care și-au pierdut viața în acea zi.
Copleșit de emoție, Abd Alkader Habak a leșinat.
„Ceea ce am văzut acolo este de nedescris”, relatează jurnalistul pentru CNN.
