România se menţine vulnerabilă la şocuri externe, iar remedierea bilanţurilor nu este încă finalizată, potrivit FMI, care arată în acelaşi timp că economia românească a corectat în mare parte dezechilibrele interne şi externe prin intermediul unui mix de politici macroeconomice solide.
"Ȋn urma crizei mondiale, economia românească a corectat în mare parte dezechilibrele interne şi externe prin intermediul unui mix de politici macroeconomice solide. Cu toate acestea, convergenţa a stagnat şi infrastructura publică precară s-a dovedit a fi o piedică principală pentru o traiectorie de creştere mai puternică. Ȋn acelaşi timp, România se menţine vulnerabilă la şocuri externe, iar remedierea bilanţurilor nu este încă finalizată. Pe mai departe, politicile macroeconomice sustenabile trebuie combinate cu măsuri de eficientizare a cheltuielilor publice – în mod special accelerarea absorbţiei de fonduri UE pentru modernizarea infrastructurii publice – de revigorare a reformelor ce trenează în sectorul întreprinderilor ce stat şi rezolvarea moştenirilor lăsate de criză în sectorul financiar", se arată într-o declaraţie a misiunii FMI citată de Mediafax.
Într-o declaraţie separată transmisă de FMI după misiunea de evaluare a acordului stand-by se spune că, în pofida progreselor importante înregistrate, unele subiecte rămân deschise şi discuţiile vor continua de la sediile FMI şi Comisiei Europene în săptămânile următoare.
Premierul Victor Ponta a anunţat luni că Guvernul nu a ajuns la un acord cu FMI şi CE în actuala misiune de evaluare, cele două instituţii cerând creşterea abruptă a preţului la gaze pentru populaţie şi CET-uri din aprilie şi restructurarea masivă a companiilor energetice Hunedoara şi Oltenia.
Experţii FMI notează că PIB-ul a revenit anul trecut la nivelul anterior crizei, iar momentumul de creştere se consolidează. Consumul privat şi exporturile puternice au susţinut relansarea economică anul trecut, investiţiile rămânând în acest timp modeste.
Experţii anticipează o creştere reală a PIB de 2,7% în anul 2015 şi de 2,9% în 2016. Principala forţă motrice a acestei creşteri se preconizează a fi consolidarea consumului privat – pe fondul unei creşteri puternice a salariului real, al preţurilor scăzute la petrol şi al unor rate ale dobânzii ce au atins niveluri minime record.
Pe măsură ce creşterea internă se întăreşte, deficitul de cont curent este prognozat a se mări puţin în acest an. Este probabil ca inflaţia scăzută importată şi un output gap ce se menţine în domeniul negativ să păstreze inflaţia considerabil sub ţinta vizată în cea mai mare parte a anului 2015.
Riscurile aferente prognozei sunt mai degrabă ca aceasta să fie prea pozitivă. O volatilitate reînnoită pe piaţa financiară mondială sau în zona euro, precum şi o perioadă prelungită de creştere lentă şi inflaţie scăzută în zona euro ar putea exercita presiuni asupra economiei româneşti.
Datorită comerţului şi legăturilor financiare relativ limitate cu Rusia şi Ucraina, efectele directe generate de evoluţiile geopolitice ar trebui să fie însă gestionabile. Pe plan intern, în absenţa reformelor atât de necesare, continuarea unei absorbţii slabe de fonduri UE ar întârzia modernizarea atât de necesară a infrastructurii, notează experţii FMI.
Creşterea economică potenţială este proiectată în prezent la aproximativ 3% pe termen mediu. Misiunea estimează că impulsionarea substanţială a absorbţiei de fonduri UE, conducând la o infrastructură de densitate mai mare şi de calitate mai bună ar putea majora această creştere cu aproximativ 0,5 puncte procentuale pe an, pe termen mediu.
Romania a continuat să îşi reducă vulnerabilităţile fiscale. Ȋn ultimii şase ani România s-a bazat în principal pe reducerea de cheltuieli pentru a aduce deficitul fiscal la 1,9% din PIB în anul 2014, o reducere cu 7 puncte procentuale în termeni structurali. Ţinta de deficit pe anul 2015, de 1,8% din PIB, va contribui la aşezarea datoriei publice pe o traiectorie descendentă şi la întărirea rezistenţei finanţelor publice. Pe mai departe, politica fiscală va fi ancorată de obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO).
FMI arată că se acumulează însă presiuni pe partea de cheltuieli. Pentru soluţionarea deficitului tot mai mare de infrastructură se impun investiţii publice mai eficiente, determinate de o absorbţie mai mare de fonduri UE. Ȋn pofida unui trecut marcat de cheltuieli de capital peste media celorlalte ţări similare ei, densitatea infrastructurii din România este relativ scăzută, în timp ce calitatea acesteia este percepută ca fiind cea mai slabă din UE, reflectând o irosire a resurselor cheltuite şi o planificare precară pe termen mediu, în pofida unor eforturi ce au fost realizate în scopul mai bune prioritizări a proiectelor.
Totodată, autorităţile îşi propun ca în anii ce urmează să majoreze în mod permanent cheltuielile dedicate armatei şi se vor confrunta cu presiuni de cheltuieli sociale determinate de îmbătrânirea populaţiei precum şi cu obligaţiile contingente generate de hotărârile judecătoreşti referitoare la despăgubiri aferente restituirii proprietăţilor şi la alte plăţi.
Deci, reformele structurale fiscale vor fi esenţiale pentru consolidarea ajustării fiscale. Ȋn mod special, mobilizarea de venituri este mult sub potenţial în ciuda unor eforturi de îmbunătăţire a administrării fiscale. Pe parte de cheltuieli, sunt necesare o mai bună gestionare şi planificare a cheltuielilor publice şi o mai bună administrare a proiectelor, în vederea eficientizării şi susţinerii unei deplasări în cadrul resurselor bugetare către proiectele finanţate din fonduri UE. Ȋn acelaşi timp, continuarea reformelor în domeniul sanitar ar putea rezolva problema cheltuielilor proiectate la niveluri mai mari din domeniul sănătăţii. Până când aceste reforme vor produce rezultate, nu există spaţiu pentru reducerea cotelor de impozitare decât dacă astfel de măsuri sunt integral compensate prin alte măsuri fiscale.
Misiunea susţine adoptarea în continuare de paşi de relaxare în contextul unor anticipaţii inflaţioniste din ce în ce mai scăzute, al unor preţuri la petrol puternic scăzute, al unui output gap persistent negativ şi al relaxării monetare a BCE. Misiunea mai recomandă de asemenea o tranziţie a conduitei de politică monetară către un regim mai integral de ţintire a inflaţiei prin reducerea rolului cursului de schimb în cadrul de politici şi continuarea procesului de reducere a coridorului ratei dobânzii. Aceasta ar putea contribui la întărirea clarităţii semnalelor de politică monetară şi a canalului de transmitere.
