Efectele devastatoare ale sindromului oboselii cronice

Acest sindrom, numit de asemenea encefalomielită mialgică, se caracterizează printr-o stare de oboseală persistentă ce nu poate fi explicată și care continuă luni de zile, chiar ani, în pofida repausului.

Considerată maladie neurologică, afecțiunea apare deseori în mod brusc, antrenând o deteriorare rapidă și importantă a stării de sănătate. Peste un milion de adulți și copii sunt afectați de această boală în SUA, potrivit Centrelor de control și prevenire a bolilor (CDC).

Pentru acest nou studiu, cercetătorii au folosit imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pe 15 pacienți, bărbați și femei, afectați de acest sindrom, precum și pe un grup de control de 14 persoane de ambele sexe și de aceeași vârstă, în stare bună de sănătate.

Ei au utilizat trei tehnici diferite de IRM pentru a obține o analiză volumetrică ce permite să se măsoare mărimea diferitelor compartimente ale creierului pentru a observa materia albă formată din fibre nervoase ce transporta mesaje între neuroni și o altă tehnică pentru a măsura fluxul sanguin cerebral. În urma comparării diferitelor rezultate s-a constat că persoanele care suferă de sindromul oboselii cronice au un volum ceva mai mic de materie albă. Ei au de asemenea o difuzie anormală de molecule de apă într-o parte a substanței albe a emisferei cerebrale drepte.

În cele din urmă, cercetătorii au constatat pe subiecții analizați și care suferă de acest sindrom anomalii în două părți ale creierului care leagă lobul frontal și cel temporal.

'Cu cât aceste două părți ale creierului sunt mai anormale, mai dense ca aparență, cu atât mai severe sunt simptomele', a subliniat dr Michael Zeineh, profesor de radiologie la Facultatea de Medicină din Stanford, California (vest).

Aceste rezultate permit să se aibă în vedere posibilitatea de a avea un biomarker pentru sindromul oboselii cronice și care ar putea ajuta la diagnosticarea acestei afecțiuni, a spus profesorul.

Deși cercetarea nu a fost efectuată decât pe 15 bolnavi, tehnicile de imagistică sunt promițătoare ca instrument de diagnosticare pentru a identifica persoanele care suferă de această patologie, afirmă cercetătorii, precizând că s-a ajuns la un nivel de detectare de 80%.

În afară de instrumentul de diagnosticare, IRM-ul ar putea identifica, de asemenea, mecanismele creierului când boala afectează sistemul nervos central, potrivit autorilor studiului.

Ipoteza unei cauze virale este din ce în ce mai des avută în vedere, deoarece infecția este adesea identificată ca factor de declanșare însoțit de o disfuncție a sistemului imunitar.

Simptomele nu se limitează la o stare avansată de oboseală și includ de asemenea dureri articulare și musculare, migrene, umflarea ganglionilor limfatici, probleme gastro-intestinale și tensiune arterială anormală.