E limpede că președintele nostru se-nvârte în jurul cozii în problema referendumului pe justiție: l-a convocat tardiv, nu știe ce întrebare să adreseze și nici cum să ascundă de public substratul electoral al acțiunii sale. Și mai limpede e că omul nostru nici nu ascultă sfaturi, așa că "sugestia" mea din titlu e doar o figură de stil.
Însă treaba mi se pare crucială pentru societatea românească, atât de divizata azi, iar cu formatarea unei soluții posibile și utilă cetățenilor României îmi bat capul de câteva luni bune, discutând cu mulți profesioniști care au înțelegerea profundă a malaxorului justiției române. Voi puncta aici o schiță de abordare, cu posibilitatea celor implicați în negocierile politice de săptămâna viitoare referitor la referendum, s-o aprofundeze sau doar s-o folosească.
1. Situația de fapt
Conform unor dezvăluiri de presă necontestate, coroborate cu informații certe, circa 30% din dosarele de corupție s-au instrumentat cu încălcarea legii, a procedurilor , a drepturilor omului sau a garanțiilor procesuale și procedurale. În același timp, restul de 70% din dosare au fost corecte, constatând devalizările de bugete, mită, trafic de influență, etc. Una peste alta, se discută despre o cifră de circa 5-7 miliarde de euro, care ar putea fi recuperate de la cei vinovați (și asta fără a fi cercetate marile dosare de privatizare frauduloasă în dauna statului român, unde am putea găsi alte câteva zeci de miliarde de euro!), adică o sumă deja mult mai mare decât valoarea aurului României de la Londra pe care vor să-l repatrieze pesediștii spre a gira împrumuturi disperate.
Complicitatea transpartinică a celor corupți, legăturile subterane cu cei din Statul paralel (care nu doar ca au coordonat sau supervizat actele de corupție, dar prin șantaj la procurori sau judecători comandă încă și azi arestările, condamnările sau achitările!) , frustrarea unor "vinovați de serviciu" în viziunea lor (gen Elena Udrea sau Laura C. Kovesi) versus frica de devoalare a șefilor adevărați (gen Traian Basescu sau Florian Coldea), și multe altele, au indus un blocaj statal în abordarea corectă a problematicii. Dacă mai adăugam și timorarea lui Klaus Iohannis legată de subiect, din pricina propriilor probleme cu casele, meditațiile și altele, dublată de interesele ambasadelor străine de a nu fi cercetate companiile străine ce au fraudat prin România, avem un tablou destul de clar din care lipsește un singur element: interesul cetățeanului român!
2. Ce vor cetățenii români?
(Subliniez "cetățenii" tocmai pentru că sunt categoria care contează, care-și achită obligațiile, își cunosc drepturile, își doresc un viitor în România, pe scurt, sunt cei pe care ne putem baza.)
Primul lucru pe care-l vor cetățenii, vizat inclusiv de protestele din stradă, este cel legat de recuperarea sumelor prejudiciate din bugetele de stat și locale, și întoarcerea lor în sistemul investițiilor publice pentru dezvoltare sau asistență medicală și socială, respectiv pedepsirea vinovaților.
Al doilea lucru este asanarea sistemului politic și administrativ prin interdicția impusă celor dovediți corupți, de a mai administra deciziile financiare sau bugetele statului.
Cam asta ar fi sinteza clară și simplă a aspirațiilor legate de subiect, iar categoriile de persoane vizate de măsuri ar fi în număr de trei, oamenii de afaceri, politicienii, respectiv funcționarii publici. Aceștia, la rândul lor, sunt fie persoane condamnate deja, cu pedeapsa executată sau în curs de executare, fie condamnate în primă instanță, fie achitate, fie necercetate încă, dar care își cunosc vinovăția și participă la jocuri subterane sau publice de tergiversare a acțiunii juridice sau de intimidare a sistemului judiciar.
De toate aceste elemente trebuie să țină cont atât Klaus Iohannis, cât și partenerii politici de discuție, într-o idee în care doresc să rezolve problema, și nu să joace strict electoral sau santajați de "bagheta magică" a vreunui general din Statul paralel, care poate fi chiar mai vinovat decât cele trei categorii expuse mai sus!
Iar pentru ca referendumul pe justiție să nu fie un gest inutil, al cărui rezultat să fie apoi ignorat de majoritatea parlamentară, oricare ar fi ea, politicienii, cu Iohannis în frunte, trebuie să știe și să prezinte clar opțiunile ce-ar da satisfacție cetățenilor, dar în același timp. ar fi posibil implementabile în sistemul actual de decizie politică.
Și aici, în urma analizelor pe care le-am făcut, prezint impactul și fezabilitatea atât de discutatelor "amnistie și gratiere". Dar înainte, enumăr câteva avertismente obligatorii:
- Nu trebuie ca, sub pretextul reparării abuzurilor din sistem, să-i facem scăpați pe cei care au încălcat legea și-au produs prejudicii statului român;
- Să evităm ca munca magistraților și procurorilor din ultimii zece ani să fie aruncată la gunoi prin măsuri de clemență radicale;
- Să nu permitem crearea impresiei că se reglementează în favoarea unei elite, sau că în România se poate fura liniștit pentru că la un moment dat "statul te iartă";
- Să îndeplinim dorința cetățenilor români ca, în urma luptei anticorupție, clasa politică se curăță și cetățenii își pot recâștiga încrederea în instituțiile reprezentative de putere;
- Să recuperăm prejudiciile constatate în mod corect și de o entitate independentă.
3. De ce nu-i bună amnistia?
În primul rând, soluția amnistiei nu e bună pentru că înlătură răspunderea penală a persoanei, adică legiuitorul ar considera că fapta nu există. Mai grav încă, amnistia se întinde și asupra prejudiciului sau a confiscării bunurilor produse din infracțiune și drept urmare, posibilitatea de recuperare a prejudiciului nu mai există din punct de vedere legal. Și atenție aici, amnistia ar acționa și asupra celor 70% care sunt real vinovați și nu pot invoca vreu abuz legal!
Pe lângă toate acestea, amnistia operează și sub forma ștergerii complete a cazierului unei persoane, deci societatea nu mai poate trata diferențiat și legitim între cetățenii corecți și ceilalți. Așadar, scopurile cetățenești pe care le-am evocat mai sus n-ar fi îndeplinite.
4. Grațierea conditionată poate fi soluția utilă social
În speranța că am fost destul de clar până în acest moment, abordez grațierea condiționată ca soluție dezirabilă pentru perioada de blocaj actual, cu foloasele pe care le-ar putea obține pentru societate.
Astfel, mă refer mai ales la grațierea acelor pedepse unde se constată existența abuzurilor în ancheta penală, sau a încălcării drepturilor individuale și a garanțiilor procesuale, tot sub pretextul abuzurilor.
Așadar, grațierea nu s-ar referi la răspunderea penală și nici la faptă, tocmai pentru că nu stabilește dacă un condamnat sau inculpat este nevinovat, ci se referă strict și exclusiv la executarea pedepsei. Cum ar arăta simplificat asta: instanța judecă procesul până la capăt și stabilește vinovăția persoanei, inclusiv pedeapsa penală și prejudiciul, dar constatând că fapta a fost grațiată, va stabili că persoana nu va merge efectiv la închisoare, urmând ca toate celelalte măsuri stabilite, adică plata prejudiciului și interdicțiile, să rămână în vigoare! Această grațiere trebuie să fie dată de legiuitor, însă în mod condiționat, în felul următor: dacă persoana vizată declară la ultimul cuvânt că, în ipoteza în care va fi condamnată și obligată la plata prejudiciului, este de acord să îl achite, atunci i se aplica grațierea, iar dacă persoana nu acceptă plata prejudiciului, atunci grațierea nu se va aplica în ipoteza în care persoana va fi condamnată.
La categoriile politicieni și funcționari publici, legiuitorul ar trebui să prevadă în actul de grațiere perioade clare de interdicție de a candida, de a fi ales sau numit pe o perioadă incluzând alegerile din 2020 și 2024, deci pentru opt ani, reușind astfel să asanăm cumva mediul politic reprezentativ românesc (ar fi strict treaba partidelor politice dacă decid să-i păstreze pe respectivii în structura internă).
Concluzionand, grațierea condiționata ar asigura plata prejudiciului sau confiscarea bunurilor obținute prin infracțiune, ar bloca accesul în funcții politice și administrative a celor vizați, eliminând detenția în acele cazuri care se circumscriu prevederilor legii.
Pe lângă avantajele sugerate mai sus, putem cuantifica aici atât calmarea dezbaterii publice și minimizarea jocurilor subterane actuale, cât și recuperarea pentru activitatea socială productivă a vinovaților actuali. Și în plus, cu condiția ca această grațiere conditionată să fie aplicabilă o singură dată!
Am încercat această schiță conștient că nu voi acoperi toate detaliile semnificative, de la interacțiunea defectuoasă a insțantelor cu CCR începând cu anul 2005 (operațiunea Băse-Macovei), până la felul în care inclusiv sistemul justiției trebuie calmat, atât în urma agresiunilor statului paralel, cât și a recentelor demersuri ale Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor în Justiție, plus multe altele, pe care profesioniștii sistemului judiciar le știu mai bine.
Așadar, domnilor Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Călin Tăriceanu și alții, scopul acestei analize a fost să va demonstreze că e obligatoriu și util societății (!) să renunțați la jocul politicianist și egoist actual prin care n-ați rezolvat NIMIC, inclusiv problemele personale de justiție sau reprezentare publică, rămânând în coadă de pește...
Un editorial scris de Cozmin Gușă.
