În zestrea istorică a României se află Casa Memorială a lui Constantin Brâncuși. Vorbim despre unul dintre cei mai iubiți sculptori români de renume mondial, născut în comuna Peștișani, satul Hobița, căruia țara noastră nu-i poartă recunoștința meritată.
Asta o demonstează felul în care autoritățile au lăsat de izbeliște infrastructura din zona în care se găsește Casa Memorială a lui Constantin Brâncuși, locuință amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul.
La casa lui Brâncuși se ajunge greu. Amplasată într-un sat cu oameni preocupaţi de treburi gospodăreşti, binevoitori să te îndrume către destinaţie, casa își așteaptă vizitatorii pe un drum neasfaltat. Strada lui Brâncuși este ocolită de priorităţile administraţiei, rămasă ca un drum de ţară distrus de vremuri şi neadus în actualitate.
Locuinţa păstrează farmecul construcţiilor ţărăneşti şi este monument istoric sub denumirea de Casa-Muzeu „Constantin Brâncuși”.
Din pridvor se intră în cele trei încăperi ale casei: odaia de dormit, cunia și celarul. Cunia e bucătăria, locul unde era vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea și unde se adunau la masă toți ai casei. Celarul e cămara și e singura încăpere care nu are tavanul drept. De aici se poate urca în pod.
Casa este compusă din două odăi (vatră, sobă) și o cămară (celar). Îmbinările bârnelor sunt ascunse sub undrelele (stenapi) decorate pe motivul „frânghiei” și al „dintelui de lup”. În torsadă sunt sculptați stâlpii prispei, fie pe toată înălțimea fie în două registre separate prin inele în zig-zag. Ușa cămării reprezintă un tip tradițional, nu numai pentru sudul munților, dar și pentru sate transilvănene.
Este monument de arhitectură populară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost restaurată în 1971, la înființarea muzeului. Colecția muzeului cuprinde fotografii, albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat mobilier original de interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea.
Cu toate aceste bunuri pe care le avem, tara noastră încă se zbate în stigmatul mediocrităţii culturale și nu dă geniului cu ”coloana infinită dreaptă” reciproca valorii, astfel că, în zilele noastre, la 305 ani de la moartea sa, Constantin Brâncuși încă face pentru noi mai mult decât am făcut noi pentru el.
