Oamenii se relaxau la petreceri inhalând azot din pună. Așa s-au petrecut lucrurile și într-un salon din Bistrol, unde s-au adunat poeți, filozofi, oameni de știință și medici, care au fost invitați de către Hymphry Davy să încerce gazul ilariant.
Humphry a încercat să izoleze gazele considerate benefice pentru bolnavii de tuberculoză. Ba chiar a reușit să izoleze și oxigenul de oxidul de azot, iar în numele științei a inhalat gazul incolor.
Petreceri cu gaz ilariant, noul drog la modă în timpul acela
Humphry a fost total absorbit de descoperirea neașteptată pe care a făcut-o iar acest lucru l-a făcut să se adânceasc și mai tare în cercetarea sa, mânat bineînțeles și de dependența oxidului de azot. Astfel, el a devenit unul dintre cei mai influenți oameni de știință din Marea Britanie ai secolului 19.
În scop științific, acesta găzduia din ce în ce mai multe petreceri cu gaz ilariant la care își invita toți prietenii, colegii și cunoștințele, pentru a inhala azotat până se relaxau total. Pentru cercetător, petrecerile cu gaz ilariant reprezentau un fel de experimente. De aceea, el și-a rugat prietenii să-și noteze experiențele nebune.
Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, și-a adunat observațiile asupra efectelor modificării minții ale azotului și le-a publicat într-o carte. Iată ce spunea un consumator:
„Oh, Tom! Ce gaz a descoperit Davy! Oh, Tom! Am consumat un pic. M-a făcut să râd și să mă gâdile până în vârful degetelor. Davy a inventat, de fapt, o nouă plăcere pentru care limba nu are nume. Oh, Tom! Vreau mai mult în această seară, te face atât de puternic și atât de fericit! Atât de glorios de fericit! Și fără nici o debilitate, doar a crescut puterea și activitatea din minte și corp, oh, ce pungă de aer excelentă. Sunt sigur că aerul din cer trebuie să fie acest gaz miraculos de bucurie"- Robert Southey.
Humphry a și-a dus cercetările atât de departe, încât a ajuns să facă auto-experimente. Mai exact, a inhalat în mod progresiv cantități mai mari de gaz, pentru a descoperi ce se întâmplă cu el atunci când va deveni prea disociat. „În general, când am inhalat de la șase la șapte litri, s-au produs mișcări musculare într-o anumită măsură. Câteodată mi-am arătat plăcerea doar prin mișcare sau râs, uneori dansând în jurul camerei și vociferând", a spus el.
În vremuri mai moderne, gazul ilariant a fost folosit ca anestezic, în special de dentiști.
