De-a lungul unei cariere de patru decenii, Martín Patino, născut la Lumbrales în 1930, a fost un mare inovator al tehnicii narative şi al limbajului, realizând filme precum ”Nueve cartas a Berta”, ”Canciones para después de una guerra” şi ”Caudillo”.
Patino a urmat cursurile Şcolii de film de la Madrid şi a fost o perioadă de timp profesor al acestei instituiţii care a dat lumii regizori importanţi precum Mario Camus şi Carlos Saura.
El a debutat cu scurtmetrajul ”Nueve cartas a Berta” (1965), unul din titlurile emblematice ale cinematografiei spaniole care a fost recompensat cu premiul "Concha de Plata" la Festivalul de Film de la San Sebastián.
Din filmografia lui se evidenţiază trilogia, care nu a putut să fie prezentată în Spania până la moartea dictatorului Franco: ”Canciones para después de una guerra” (1971), ”Queridísimos verdugos” (1973), premiat la Festivalul italian de film de la Taormina; şi ”Caudillo” (1974), care a obţinut Marele Premiu al Festivalului portughez Figueira-Dafoz.
După retragerea sa, mişcarea socială a "indignaţilor" din 15 martie 2011 de la Puerta del Sol, în centrul Madridului, l-a obligat să revină în spatele camerei şi să realizeze documentarul ”Libre te quiero”.
