Cercetătorii au descoperit prima dovadă a diferenţelor vocale regionale la o primată din America de Sud, marmosetul pigmeu.
Grupurile de marmoseţi din Ecuador au fost înregistrate folosind vocalizări unice când comunicau la distanţe de până la 20 de metri.
"Variaţiile pot fi legate de habitat, cu tonuri şi duraţii diferite, folositoare în densităţi diverse ale pădurii", a declarat liderul cercetătorilor Stella de la Torre, un ecologist de la Universidad San Francisco de Quito din Ecuador.
De la Torre sugerează că este posibil că diferenţele să fie şi rezultate ale interacţiunilor sociale.
Sue Margulis, un primatolog de la Lincoln Park Zoo din Chicago implicat în studiu, este de acord cu de la Torre.
"Accentele îi ajută pe oameni să îi identifice pe cei din acelaşi grup, iar lucrurile nu sunt diferite la marmoseţi", a declarat Margulis.
Marmoseţii ascultă chemările potenţialilor parteneri pentru a determina de unde provin, evitând astfel înmulţirea exemplarelor din aceleaşi familii, a explicat primatologul.
Cercetătorii au observat şi înregistrat 14 grupuri de marmoseţi în cinci zone din Ecuator, timp de 1.722 de ore, informează National Geographic.
Marmoseţii au două tipuri de chemări pentru a menţine contactul şi a interacţiona social. Trilurile sut folosite când animalele sunt la cel mult 10 metri distanţă unul de celălalt. Şi chemarea "J" tinde să fie folosită la distanţe între 11 şi 20 de metri.
Indivizii au fost monitorizaţi şi identificaţi pe baza mărimii şi coloritului. Strigătele lor au fost înregistrate în mod regulat pentru analize.
De la Torre a precizat că, deşi marmoseţii studiaţi erau din aceeaşi specie, ei aveau diferenţe regionale importante între trilurile şi strigătele "J".
Cercetătorii spun că accentele în lumea primatelor, fiind acum dovedite, sunt o regulă şi nu o excepţie.
Dialectul primatelor a fost înregistrat pentru prima oară
