Redăm integral dezvăluirea jurnalistei:
A existat și există un interes al sistemului pentru ca Dragnea să crească, el fiind o unealtă excelentă pentru jocurile murdare ale serviciilor și ale politicienilor cu adevărat abili. La fel s-a întâmplat și cu privatizarea TelDrum, care nu este opera „geniului” Dragnea, ci rezultatul expertizei oferite de Mitrea și Cozmâncă. Teldrum s-a născut pe data de 1 decembrie 1969, o dată cu înființarea Direcției Județene de Drumuri și Poduri Teleorman. Mai târziu, s-a transformat în Regia Autonomă TelDrum, până în anul 2002, când a devenit societate comercială pe acțiuni. Din motive de siguranță, ne vom păstra sursele anonime și vă vom spune povestea privatizării TelDrum, așa cum reiese ea din mărturiile unor oameni care au semnat hârtiile la momentul acela: “Metoda de privatizare a fost stabilită de Consiliul Județean Teleorman. În procesul de vânzare s-a pornit de la o evaluare făcută de un evaluator autorizat și a fost constituită o comisie de privatizare, din care făceau parte Victor Piperea, Mugur Bățăuș, Florina Popescu și Elena Stoian. În privința modului în care s-a făcut privatizarea TelDrum, nu au existat probleme. Problema a fost la evaluator, iar caietul de sarcini a fost luat de Marian Fișcuci. Acțiunile la purtător au fost făcute mai târziu. În aceeași perioadă s-au mai privatizat și alte societăți din țară, iar Mitrea și Cozmâncă l-au consiliat. Vulnerabilitatea procesului poate fi identificată doar în modul de transformare și transmitere a acțiunilor. Dar, cel mai probabil, acțiunile nu se află acum la Dragnea.”
O altă persoană, care a fost prezentă la privatizarea TelDrum ne mărturisește un fapt și mai interesant, căci problema privatizării TelDrum a fost și una a evaluării: “Deși valoarea reală a TelDrum se ridica la momentul acela pe la vreo 50 de miliarde de lei, ei au făcut bilanțul la 11 luni, astfel că banii care ar fi trebuit să fie încasați de TelDrum n-au apărut în niciun document. Și evaluatorul a stabilit valoarea de piață a firmei la 9 miliarde. Asta afacere!” Adversarul cel mai înverșunat al lui Dragnea, Teodor Nițulescu crede că povestea privatizării TelDrum a fost premeditată vreme de ani buni și că legătura lui Dragnea cu TelDrum e Hotelul Turris: “Privatizarea Teldrum a fost pregătită minuțios încă de pe vremea când Dragnea era prefect. Am remarcat că el a venit în PSD pentru că nu putea să facă această privatizare, dacă nu era în PSD. În 2002, după privatizare, hotelul familiei Dragnea a fost luat în locație de gestiune de firma TelDrum, care primea contracte de la Consiliul Județean. La momentul acela, hotelul avea o cifră de afaceri execrabilă, și în 2003, hotelul a suferit o reparație capitală, suportată de firma TelDrum. Mai grav e că toată această investiție nu s-a regasit niciodată în societatea care administra hotelul. Ea a fost înregistrată în firma TelDrum. Și asta presupunea că valoarea hotelului a rămas aceeași, fără a fi actualizată cu valoarea investiției făcute. Astfel că hotelul vândut către doamna Dragnea a fost vândut la valoarea unui apartament din Turnu Măgurele. Deci asta e o gravă infracțiune de evaziune fiscală, pentru că numai reabilitarea liftului hotelului făcea vreo trei miliarde de lei. Asta demonstrează investiția în familie. Legătură mai mare decât asta? Cât despre acțiunile la purtător, ideea i-a venit de la Videanu, care se afla în aceeași situație cu Titan Mar. Mie în 2003 mi-a zis că face acțiunile la purtător. De ce? S-a temut că în 2004, acțiunile fiind pe numele lui Fișcuci, dacă el pierdea alegerile, Fișcuci putea să nu-i mai dea acțiunile și atunci el a făcut acțiunile la purtător, dar a rămas Fișcuci în acte. Vânzarea acțiunilor de către Fișcuci către cei doi colegi ai lui Dragnea s-a făcut pe o sumă derizorie. Ce alte dovezi mai trebuie?”
