În cadrul studiului, Nicole Wenderoth și Joshua Balsters, ambii cercetători la ETH, au utilizat imagini prelevate de la adolescenți cu autism cu ajutorul tehnicilor de imagistică prin rezonanță magnetică în scopul observării activității neobișnuite din creierul acestora și al identificării regiunii afectate, respectiv cortexul cingular anterior (ACC).
Oamenii de știință cunoșteau faptul că activitatea din această zonă a organului gândirii este asociată cu ”teoria minții”, care îi ajută pe majoritatea oamenilor să îi înțeleagă pe ceilalți pentru că își imaginează propria persoană în locul acestora. Empatia, omoloaga emoțională a „teoriei minții”, este localizată la rândul ei în această regiune a creierului.
Cercetătorii au observat activitatea neobișnuit de slabă în această zonă în cazul persoanelor cu autism care asistau la modul în care o a treia persoană era surprinsă pozitiv sau negativ.
”Oamenilor nu le plac surprizele; de aceea, prin stimuli din mediul înconjurător, creierul dezvoltă în mod continuu modele cu privire la ceea ce se întâmplă în mințile altora”, susține Wenderoth. Această abilitate are o importanță majoră pentru interacțiunile sociale. ”Însă, în astfel de situații persoanele cu autism nu pot actualiza modelul din cauza faptului că răspunsul de la cortexul cingular anterior este prea slab”, a explicat aceasta, conform doctorulzilei.ro.
”În cazul persoanelor cu autism, cortexul cingular anterior reacționează atipic la abaterea dintre așteptări și evenimentele care au loc de fapt, sugerează rezultatele studiului nostru. Activitatea lor neuronală indică doar o ușoară modificare în situațiile în care oamenii trec prin ceva neașteptat”, susține Balsters, care a proiectat experimentul inclus în studiu, efectuat pe 16 adolescenți cu autism din Irlanda și alți 20 fără această tulburare. ”Acest lucru ne-a demonstrat clar că deficiențele sociale ale persoanelor afectate de autism sunt asociate cu această activitate anormală din ACC”, a adăugat el.
Descoperirile recente ar putea contribui la îmbunătățirea terapiilor comportamentale în cazul persoanelor cu autism.
”De multe ori este neclar dacă persoanele cu autism nu pot face un anumit lucru sau dacă nu sunt motivate să îl facă”, a precizat Balsters adăugând că oferirea unei anumite recompense celor afectați s-ar putea dovedi promițătoare pentru antrenarea comportamentului lor social. „Creierul este suficient de plastic atunci când terapia este efectuată în mod corespunzător”, a completat el.
