Astfel, arheologii au scos placa de marmură de pe locul de înmormântare a lui Iisus Hristos, aflat în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, care a fost instalată în îndepărtatul secol al XVI-lea. „National Geografic” anunță că placa de marmură a fost pusă în 1555 și până în prezent nu a fost ridicată…
Cercetătorii spun că acest lucru a fost realizat intenționat, deoarece fiecare pelerin încerca să ia o parte din relicva sfântă cu el. Când placa a fost mutată, sub ea au fost descoperite… multe pietre! Pentru a le înțelege proveniența, acestea urmează să fie studiate.
„Ne-a uimit abundența materialului pietros de sub placă. Trebuie să realizăm numeroase cercetări până vom înțelege și studia suprafața originală a pietrei, pe care trei zile s-a odihnit trupul lui Hristos” — spune Fredrik Hiebert, arheologul Societății Naționale de Geografie.
Credința creștină spune că trupul Mântuitorului s-a odihnit pe mormântul din piatră din peștera calcaroasă după ce a fost răstignit de către romani în anul 33. Mormântului Fiului lui Dumnezeu este situat în Edicula — o capelă cu boltă înaltă, construită din marmură galben-roză. Din cauza cutremurului din 1927 s-a păstrat doar o parte din pereții peșterii și a intrării. De aceea, la exterior au fost instalate grinzi susținătoare din oțel.
În prezent în Edicula au loc lucrări de restaurare, care ar trebui să fie finisate în primăvara anului 2017. Prin ulterioarele cercetări savanții planifică să afle din ce era formată suprafața inițială, pe care, conform Sfintei Scripturi, timp de trei zile s-a odihnit trupul lui Iisus Hristos.
Analizarea rocii inițiale va permite savanților să studieze detaliat locul Înmormântării. Ei vor putea afla atât forma originală a Sfântului Mormânt, cât și de ce Sfânta Împărăteasă Elena, care a realizat săpăturile din Ierusalim, a hotărât că Hristos a fost înmormântat anume aici.
Trebuie să menționăm că acest eveniment este important și prin faptul că, de obicei, slujitorii Bisericii nu permit nimănui să se atingă de relicvele sfinte.
