Redăm, în continuare, textul lui Dan Dungaciu:
Dar dacă în viaţa de zi cu zi manifestările diavolului sunt indirecte, insidioase şi obscure, în Republica Moldova diavolul manipulator are chipul concret al unor politicieni de la Chişinău. Mai exact, al binomului Plahotniuc-Dodon.
Adică al celor care, în tandem, conduc astăzi R. Moldova. De aici şi ideea din titlu, că manipularea a ajuns să capete în stânga Prutului chipul unei manipulări de stat. Să vedem mai concret cum.
1. SCENARIUL (VECHI AL) UNEI MANIPULĂRI (NOI) Principala acţiune de manipulare a liderilor de la putere de la Chişinăului în acest moment este să ne convingă de următoarele: În Republica Moldova există o polarizare evidentă care capătă dimensiuni politice, geopolitice şi chiar morale: Binele şi Răul, Vestul şi Estul, pro-românii şi anti-românii.
Expresia acestor tabere ar fi majoritatea guvernamentală girată de Partidul Democrat (Vladimir Plahotniuc) şi Preşedinţia (Igor Dodon). Cele două entităţi politice sunt ireconciliabile din toate punctele de vedere, se luptă surd, dacă nu de-a dreptul explicit, pe scena politică moldovenească, căci reprezintă puncte de vedere diametral opuse.
După câştigarea alegerilor prezidenţiale, Igor Dodon se află în ofensivă, dar Vladimir Plahotniuc se lupă dârz să îi ţină piept, ridicând din noroi steagul pro-european scăpat din mâinile (puse în cătuşe) ale fostul premier Vladimir Filat. Bătălia cea mare care stă să vină este cea a parlamentarelor din 2018, în care cele două forţe se vor confrunta fără rest. Până atunci, fiecare încearcă să o şubrezească pe cealaltă, să îi diminueze ponderea, vectorul geopolitic şi, în general, să o slăbească în perspectiva alegerilor parlamentare.
Lupta pentru majoritatea parlamentară în 2018 capătă dimensiunile unei dispute apocaliptice, un spectacol în faţa căruia aliaţii trebuie să se implice – şi să plătească! - fără să pună întrebări, cârcotaşii trebuie să tacă, iar corul să cânte eroismul celor care se află de partea Binelui (politic, geopolitic şi moral). România şi spaţiul euroatlantic trebuie să fie de partea Binelui, adică de partea celor care sunt „pro-europeni” şi, implicit, împotriva Răului reprezentat de Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor.
Mai mult, trebuie să aibă încredere fără rest în forţa Binelui din R. Moldova (a se citi Partidul Democrat al lui Vladimir Plahotniuc) care se poate ocupa eficace de neutralizarea lui Igor Dodon. În plus, pe cale de consecinţă, Bucureştiul nu trebuie să îşi bată capul cu declaraţiile sau gesticulaţiile anti-româneşti ale lui Igor Dodon, cu vizitele la Moscova sau la Budapesta, ci trebuie, cum ne spune Vladimir Plahotniuc explicit - „să le ignore”.
Nici mai mult nici mai puţin. Acest tablou în tuşe morale, alb-negru, este, evident, un fals. O manipulare grosolană pe care însă, în urma ultimelor evoluţii de la Chişinău, nu o mai poate crede sau susţine nici cel mai naiv observator al realităţilor de peste Prut. Pe fond, problema nu este că diavolii sunt negrii – cum s-a exprimat chiar Vladimir Plahotniuc într-o discuţie telefonică cu fostul premier Valeriu Streleţ -, ci că îngerii (binelui) nu sunt foarte albi. Iar, priviţi de la Bucureşti, nu sunt chiar deloc albi... Avem de-a face, în realitate, cu cea mai mare manipulare din spaţiul public românesc legată de percepţia realităţilor din R. Moldova. Să vedem de ce.
Mai multe pe Adevarul
