O echipă de cercetători de la Technical University of Munich din Germania a realizat un studiu care arată că efectul nocebo funcționează ca cel placebo, dar pe dos. În cadrul studiului, voluntarii au primit o pastilă de zahăr, dar fără ca ei să știe acest lucru, despre care li s-a spus că are efecte adverse îngrozitoare. Iar rezultatele au arătat că participanții au început să prezinte acele efecte adverse despre care vorbeau cercetătorii, ceea ce înseamnă că puterea sugestiei este mult mai mare decât credeai.
Mai mult, cercetătorii au analizat și alte 31 de studii de profil și au descoperit că efectul nocebo este foarte des întâlnit. Însă, acest efect atrage după el o problemă de natură etică. Una dintre probleme ar fi aceea că dacă doctorii le spun pacienților despre posibilele efecte negative ale unor medicamente, gândul ar putea duce la un rezultat cât se poate de prost pentru aceștia.
Însă, dacă nu le comunică pacienților efectele negative și ceva rău se întâmplă, pot fi dați în judecată pentru malpraxis. Drept urmare, doctorii sunt nevoiți să le comunice pacienților riscurile, chiar dacă efectul nocebo le poate împiedica procesul de vindecare.
„Oricând analizezi orice teste de control la întâmplare, este suprinzător cât de bine profilul de efecte secundare al placebo-ului imită profilul de efecte secundare al tratamentului activ. Este puterea imaginației. Dacă îi ceri cuiva să își imagineze o scenă vizuală în minte, poți vedea pe MRI cum lobii lor occipitali – porțiunile din creier care se ocupă de vedere – se activează [...]. Doar dacă îți imaginezi că ceva se întâmplă este suficient să activezi acele porțiuni din creier asociate cu acel gând sau acea grijă sau acea durere", a explicat John Kelley, director al programului de studii placebo și întâlniri terapeutice de la Harvard Medical School.
