Parade de muncitori îmbrăcaţi ca la zi mare, pionieri şi şoimi ai patriei care scandau lozinci de preamărire şi înălţau pancarte uriaşe, aşa se manifestau românii de pretutindeni de 1 mai, care mobilizaţi de Partidul Comunist considerau această zi un adevărat motiv de sărbătoare a muncii. Singura parte din Ziua Internaţională a Muncii, care încă se mai păstrează şi a devenit o tradiţie la noi, este ieşeala la iarbă verde cu mici şi bere, ceea ce pe vremea lui Nea Nicu, încheia marea sărbătoare.
Totul în numele poporului român şi al lui Nicolae Ceauşescu. Aşa se desfăşura 1 Mai muncitoresc înainte de Revoluţie. În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă, în 1890.
Pe vremea comunismului, 1 Mai era motiv de propagandă şi manifestaţii uriaşe. Muncitori, ţărani, intelectuali sau elevi, cu toţii se strângeau pentru a demonstra în sincron prin faţa autorităţilor.
Evenimentul era marcat cu defilări grandioase. 1 Mai era momentul în care se prezentau realizările măreţe ale Partidului Comunist Român. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu şi ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat erau întâmpinaţi cu „sentimente de înaltă preţuire, adâncă recunoştinţă şi dragoste fierbinte ale întregului popor”.
Ziua liberă se încheia la iarbă verde cu mici şi bere. Această ultimă parte este singura care a supravieţuit şi după 1990, căci după Revoluţie, prima zi a lunii mai şi-a pierdut semnificaţia istorică şi ideologică. A rămas doar o zi liberă în calendar pentru majoritatea populaţiei, ocazie în care unii, mai cu bani, profită pentru a pleca spre munte sau spre mare, iar cei mai mulţi care muncesc tot anul dar nu prea reuşesc să agonisească nimic din cauza salariilor de mizerie, stau acasă şi se odihnesc şi cel mult încing un grătar în curte sau la prieteni.
Sursă: ziarulunirea.ro
