Multe depinde de "vadul" ales de investitorul care deschide simigeria, de dotarea care le permite sau nu angajaţilor să prepare covrigi de calitate şi de mulţi, mulţi alţi factori. Un lucru e destul de clar: cine şi-a făcut simigerie după un plan de afaceri bine gândit şi a luptat să o dezvolte, a reuşit să facă afaceri de care a auzit deja toată lumea.
Investiţia iniţială într-o simigerie nu este colosală - precum cea în deschiderea unui restaurant, spre exemplu - dar nici tocmai la îndemâna gălăţeanului de rând nu este.
Cu tot cu chirie pe spaţiu, cu utilajele necesare şi cu materia primă pentru prima lună de lucru, se ajunge la peste 10.000 de euro pentru o covrigărie mică deschisă în regie proprie şi la mai mult de 20.000 de euro pentru cumpărarea unei francize, care de regulă înseamnă utilizarea unor utilaje mai scumpe şi respectarea unor standarde posibil mai înalte de producţie decât vă propuseserăţi iniţial.
Spaţiul. Necesarul pentru o covrigărie pe care am putea-o numi de „cartier”, este de minim 15 metri pătraţi, în care să vă ocupaţi de prepararea propriu-zisă, plus un spaţiu de depozitare de câţiva metri pătraţi. Trebuie să aveţi şi un loc pentru depozitarea materiilor prime şi un vestiar pentru angajaţi.
În general, chiria spaţiilor comerciale cu ieşire la stradă din oraş variază în intervalul 6-10 euro pe metru pătrat pe lună, dar trebuie să ţineţi cont de faptul că vă trebuie, musai, spaţiu cu deschidere la stradă, ceea ce e greu de găsit la preţul minim.
Citeşte mai mult pe viata-libera.ro.
