Preotul Mihail spune că cel care aprinde o lumânare se arată a fi iubitor de Dumnezeu, de Hristos, care este „lumina lumii”. Deci lumina lumânării închipuie în primul rând pe Cel ce este izvorul luminii și al iubirii, pe Hristos Domnul.
„Lumânarea este, totodată și un semn al jertfei curate pe care credinciosul o aduce în fața lui Dumnezeu. Deci accentul să nu cadă numaidecât pe numărul lor, ci pe modul cum săvârșim acest act liturgic. Dacă bănuții îngăduie este bine să aprind câte o lumânare pentru cei pentru care mă rog, vii și adormiți. Dar, dacă nu-mi permit să fac acest lucru, pot aprinde o lumânare pentru cei vii, pomenindu-i pe fiecare după nume, și una pentru cei repausați, după aceeași rânduială, zicând „Pomenește Doamne pe robii Tăi (și spui numele).””, a spus preotul Mihail.
