"Am decis să-l rugăm pe Antonescu, cum el conducea războiul, era conducătorul, ne gândeam că e omul cel mai apt ca să facă această ieșire din război, armistițiu cum s-a numit până la urmă. Eu l-am convocat pe el și pe Mihai Antonescu. Și au venit la ceea ce se numea Casa Nouă, în spatele palatului și acolo a fost o discuție de vreun ceas și ceva împreună cu generalul Sănătescu, mareșalul Palatului pe vremea aceea.
Antonescu a refuzat categoric să iasă din război fără aprobarea lui Hitler. Or, acestea erau niște inepții. Și atunci a fost o înscenare, aranjată înainte, că dacă el refuză absolut, trebuie îndepărtat. Și așa s-a întâmplat de fapt ziua de 23 august.
A fost o frază-cod pe care a trebuit să o spun eu, ca să se poată face acest lucru. Erau trei subofițeri și un căpitan din garda Palatului și când i-am spus lui Antonescu ''Îmi pare foarte rău, dar nu mai am nimic altceva să fac', au intrat aceste patru persoane. Eu totuși nu am vrut să fiu de față când a fost arestat Antonescu. Am plecat. Și cam așa s-a întâmplat cu Antonescu. După aceea au urmat o grămadă de alte lucruri, formare de guvern, declarația mea și așa mai departe" a fost declarația regelui Mihai pentru Rompres / Agerpres, făcută în 2006.
Contextul istoric
La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice şi să părăsească ţara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul naţional-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanenţă sub supravegherea serviciilor de informaţii. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.
Când balanţa războiului s-a întors şi forţele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva şi a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu şi restaurarea Constituţiei din 1923
