Reprezentanții sindicatele din penitenciare săun că, în România sunt de 3 ori mai puține sinucideri în penitenciarele românești comparativ cu rata sinuciderilor din România
Câteva considerații pe marginea întrebării zilei referitoare la cum și de ce s-a sinucis deținutul Marcel Lepa, ucigașul polițistului din Timiș:
-
În penitenciarele din România, rata sinuciderilor este în medie de 3,95 la 10.000 de deţinuţi. Sub cea din Norvegia (30), Franţa (12,4), Belgia (11) ori Portugalia (9,1).
-
Rata sinuciderilor în penitenciarele românești este de 3 ori mai mică decât în rândul populației României.
-
De regulă, deținuții care se sinucid ascund această intenție și folosesc pentru sinucidere obiecte de inventar din cameră și dintre cele permise a fi păstrate asupra lor: cearceafuri, pături, fețe de perna, obiecte de îmbrăcăminte, lame de ras ori instrumente tăietoare improvizate.
-
Personalul penitenciarului supraveghează vizual camerele de deținere, însă anumite spații precum grupul sanitar nu pot fi supravegheate din rațiuni de protecție a intimității, deși sunt verificate de cel puțin 2 ori pe zi.
-
Supravegherea continuă nu este permisă fiind considerată abuzivă; chiar și în cazul deținuților clasificați ca fiind cu risc de sinucidere, aceasta fiind periodică, deși mult mai frecventă.
-
Sunt destule situații în care personalul penitenciarului și deținuții intervin cu succes pentru a opri tentative de sinucidere, detenția în comun fiind un avantaj în aceste cazuri.
-
Cu excepţia motivelor legate strict de pedeapsa în sine ce presupune lipsirea de libertate, tabloul sinuciderilor ce au loc în penitenciare seamănă cu cel al sinuciderilor ce au loc afară.
-
În literatura de specialitate se consideră că până la 90% dintre cei care se sinucid au o afecţiune psihică, chiar dacă uneori acest act poate fi prima manifestare a acelei afecţiuni.
-
Toate decesele care au loc într-un penitenciar, indiferent de motivul prezumtiv, sunt verificate de Parchetul de pe raza căruia se află penitenciarul în cauză.
