Cum decurge viaţa în cea mai săracă localitate din ţară: "Sunt beţivi şi puturoşi. De unde să aibă?"

15 Mai 2016

Comuna teleormăneană Necşeşti, declarată drept cea mai săracă localitate din România, este locul care pare să îşi aştepte sfârşitul. Oamenii abia trăiesc de la o zi alta, pământul nu-l munceşte mai nimeni, nu există apă curentă, canalizare, nici măcar o farmacie. Şi nici copii nu se mai nasc. De vină sunt „puturoşii”, sau autorităţile, sau, pur şi simplu, viaţa, scrie Adevarul

În comuna teleormăneană Necşeşti, catalogată drept cea mai săracă localitate din România, conform ultimului studiu prezentat, în 2013, de Ministerul Dezvoltării, timpul pare că s-a oprit în loc de zeci de ani.

Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile moştenite după munca la fostul CAP. Suprafaţa arabilă a comunei însumează 4.016 de hectare, însă doar 50 de familii îşi mai lucrează pământul individual. Ceilalţi l-au dat în grijă celor două asociaţi agricole din comună.

În Necşeşti, timpul s-a oprit în loc de mulţi ani, iar peisajul care te întâmpină pe uliţe este dezolant. Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile mioştenite după o viaţă muncită la CAP şi din ce primesc de la cele două asociaţii agricole unde şi-au dat pământul în grijă.

Vestea că localitatea lor a fost desemnată drept cea mai săracă localitate din România a împărţit Necşeşti în două. Unii localnici îşi varsă amarul pe autorităţi şi spun că zac în sărăcie pentru că nimeni nu face nimic.



”Cu adevărat , cam aşa este. Suntem departe de oraş, tineretul nu are unde lucra. Nu au cu ce se ocupa aici. La nivel de localitate, bătrânii au pensii de CAP, pensii mici. N-avem apă, n-avem canal. Drumurile, cât de cât, le-a mai făcut primarul. N-avem farmacie, n-avem frizerie. Medicul nu e stabil în comună, vine de la oraş. Medicamentele le luăm de la oraş. E urâtă treaba şi nimeni nu face nimic” , spune nena Gheorghe , de 72 de ani. După 38 de ani de muncă ca mecanizator are o pensie de 950 de lei şi se numără printre bătrânii cu cele mai mari pensii din Necşeşti.
 

”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească”

Alţi bătrâni ai statului arată cu degetul către consătenii cărora nu le mai place deloc munca. ”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească. De unde să aibă? Dacă nu munceşti, de unde să ai? Să muncească pământul, dacă vor să aibă. Nu au locuri de muncă, aşa e. Tineretul e plecat. Sunt bătrâni mulţi, bolnavi. Farmacie avem la Ciolăneşti, de acolo ne ducem şi luăm”, spune Ioana Nicula, o bătrână de 74 de ani, cu o pensie de 400 de lei, după 20 de ani de muncă la CAP.

 
 




Sursă: REALITATEA.NET

Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?