Gestul dexonline.ro de a schimba definiţiile unor cuvinte poate fi interpretat şi astfel, propune Voxpublica.ro:
O bună parte din Românie crede despre cealaltă parte că e bolnavă și coruptă. Dar acea primă parte a luat-o razna de ceva timp într-un hal greu de descris. Un exemplu minunat ni-l oferă dexonline.ro. E o inițiativă privată, în care sunt implicați și voluntari, prin care au fost arhivate dicționare clasice ale limbii române și din care a ieșit un instrument foarte util pentru tot românul care nu mai vrea să răsfoiască ceasloave ca să afle ce înseamnă un cuvânt.
Însă ieri au comis-o. Și hotnews, digi24 și alții, în timp ce țin nesfârșite lecții despre postadevăr, europenism și viruși rusești care ne infectează, au dat știrea cu chicote și zâmbete ștrengare, când tocmai aici ai un caz de postadevăr dublu, generat de fanatism.
Pe scurt, cei de la dexeonline au bănuit că la simulările de teste pentru elevi de acum câteva zile, elevii copiază de pe telefonul mobil definiții de pe dexonline. Și atunci au modificat definițiile cuvintelor pentru câteva ore. O mișcare anticorupție făcută de programatori deci.
Sunt o mie de fisuri în această logică anticorupție. În primul rând, de unde știi că sunt elevii și nu părinții cei care au căutat, că doar au și ei mobil și mulți sunt alături de odrasle. Când vin subiectele, fie ele și simulate, și mama, și bunicul caută rezolvări. Subiectele le puteau afla cu toții de la transmiterea lor în clasă.
Și dacă ar avea dreptate, dacă elevii ar fi copiat în masă, nu e treaba dexonline s-o rezolve. Am vrut doar să subliniez că în câmpul logic pe care programatorii pretind că evoluează sunt mari găuri de raționament.
Pe unul dintre fondatorii dexonline l-am mai văzut la lucru fanatic de când lucra pentru Macovei, o susținea dând ”mui” meme-istice peste tot prin spațiul virtual oricui se lua de Monica Macovei. Treaba lui.
De data asta, însă, a fost sărită o limită importantă. Se arată și cam ce a ajuns anticorupția în capul unor fanatici. Dar se și încalcă niște reguli foarte clare.
Acele dicționare stocate de dexonline.ro sunt munca a mii de lingviști de-a lungul vremii. Poate unii nu și-o pot închipui, dar eu le spun că sunt regimente de oameni care au lucrat decenii pentru astfel de rezultate. Ele au fost prelucrate dintr-o inițiativă privată, după preceptele google (stocăm ceva și vindem publicitate pe exploatarea depozitului), și transformate în unelte digitale. Foarte bine, așa se face acum, numai că nu avem control când, vorba poetului, ”organele-s sfărmate și maestrul e nebun!”
Dar nu ai voie, în nici un fel, să intri cu modificări în astfel de lucrări. Pentru că, știu, structura e a progrmatorilor, dar conținutul e al ”nostru”, adică ce am plătit cu toții de-a lungul secolelor că să ni se restituie sub formă de știință (bani publici, da). E ca și cum Google s-ar apuca să modifice conținutul căutărilor voastre. Cauți un autor și când colo găsești în articolul lui o chestie scrisă de Sergey Brin că așa a avut el chef. E ca și cum m-aș duce și aș pune pe rafturile unei biblioteci private cărți false sub nume de autor consacrat – ar fi un gest avangardist mișto, dar nu e cazul aici.
Când deschizi dexonline îl deschizi pentru că ai încredere pentru că echipa a reprodus munca de încredere a unor savanți, nu mă interesează ce știe un programator despre lingvistică. Pentru că asta au digitalizat de fapt, capitalul cultural, capitalul de încredere. Or, dacă te apuci să modifici conținutul pentru că te apucă pe tine pandalia anticorupție e foarte grav.
Exemplul e foarte bun și pentru toată isteria ”postadevăr”. E o parabolă plină de învățăminte. Unul dintre ele ar fi că tocmai aceia care urlă că se manipulează, se face, se drege, sunt gata să încalce orice reguli, având și un raționament putred în spate (ăla cum că elevii ar copia, deși pot fi multe alte categorii).
Este fix ca un antivirus care de fapt e conceput să devină un supervirus. De asta s-a îmbolnăvit dexonline. Și, dacă nu realizăm mărimea acestei erori ”justițiare”, situația devine foarte foarte albastră.
România dă un exemplu zdravăn despre ce se întâmplă când un om din spatele un proiect digital bun o ia razna. Nu revolta Inteligenței Artificale trebuie să ne sperie, ci deraierile ”băiatului de la butoane”. Avem un exemplu uimitor de derapaj, dar și un exemplu uimitor de lipsă de reacție, de taxare a acestui gest din partea opiniei publice.
Nu mai e de ceva timp doar o problemă de cum concepe Kovesi anticorupția, ci de cum e concepută anticorupția în rândul unei elite românești care se crede buricul pământului dar care e praf și la logică elementară, și la înțelegerea complexă a lucrurilor.
