Nu o dată s-a spus despre echipa Money Channel că este mai riguroasă decât Guvernul României, iar despre Radu Soviani că ar fi un excelent ministru al Finanţelor. REALITATEA.NET l-a invitat la un interviu pe Soviani, care, pe lângă calitatea de realizator şi prezentator la Money Channel este şi redactor şef al cotidianului Business Standard.
În urmă cu câteva săptămâni, candidatul la preşedinţie Nati Meir afirma că l-ar numi pe Radu Soviani ministru de Finanţe. Cum ai primit această declaraţie?
Despre varianta domnului Meir, cu toata stima, o consider o glumă bună. Continuând gluma, aş impune câteva condiţii: Călin Popescu Tăriceanu- să fie şef al parcului auto al Camerei Deputaţilor, Varujan Vosganian, bibliotecar şef al Parlamentului, responsabil cu documentarea în domeniul taxelor si impozitelor, iar Ionuţ Popescu, să fie patiser şef la Palatul Victoria.
Ai accepta, totuşi, o propunere de a fi ministru de Finanţe?
Este evident ca nu aş accepta sa fiu ministru de Finanţe. Nici acum, nici peste 20 de ani. Asta cred acum, în august 2009. Ministrul Finanţelor trebuie să fie mult mai bine pregătit decât mine, iar pregătirea nu o poţi importa sau cumpăra de la mall. Se creează în timp. Se adaugă pe fundamente solide. Consider că sunt un bun jurnalist, cu pregătire economica bună, ceea ce e totuşi insuficient pentru o responsabilitate atât de mare precum cea a ministrului de Finanţe. Sigur că sunt suficiente persoane vecine cu responsabilitatea care ar accepta sau au acceptat imediat asta. Nu mă numar printre ele. Pregătirea mea economică este în desfăşurare. Urmez doctoratul. Dar până a ajunge un foarte bun doctor în economie, trebuie să parcurgi zeci de etape. Eu am parcurs câteva, mai am mult prea multe în faţă.
Şi dacă, totuşi, ai fi acum, în august 2009, minstru de Finaţe, care ar fi prima măsură pe care ai lua-o?
Prima măsura pe care aş lua-o acum? Zece zile de vacanţă fortaţă, varianta propusă de noi la Business Standard şi adoptată de Guvern, dar încă tot comentată de tot soiul de politruci, care, cu scopul declarat de a elimina "balastul" bugetar pe criterii de eficienţă, de altfel o iniţiativă lăudabilă, vor de fapt să împingă rezolvarea problemei peste patru, până la şase luni. Măcar până după alegeri. A scădea venitul bugetarilor cu 4% în termeni anuali - în condiţiile în care salariile la privaţi au scăzut şi cu 50% - nu mi se pare un efort nerealizabil pentru funcţionari, faţă de care am toată stima, dar care sunt convins că înţeleg acum două lucruri: cel mai preţios activ este acum locul de muncă, iar al doilea, când totul în jurul tău cade, nu poţi rămâne izolat, mai ales când eşti plătit din banii generaţi de acel tot, iar banii sunt mai puţini şi vor fi mult mai puţini.
Dacă statul nu face nimic eficient, ce ar putea face cetăţenii să iasă din criză?Cetăţenii trebuie să iasă din pasivitate. Să pretindă statului să ia măsuri, până când efectiv acesta le va lua. Priviţi ce se întâmplă în sistemul bugetar! Oamenii de bună credinţă, profesionişti, deocamdată doar privesc mediocrităţile care, pe algoritm politic, sunt paraşutate în diverse poziţii de decizie. Ori, caracteristia mediocrităţii, pe care o regăsim în Guvern, în Parlament şi chiar la un nivel mai înalt este limitarea între două extreme: nici foarte prost, nici foarte bun.Mediocritatea atrage prin instinctul de conservare, alţi mediocri, persoane lipsite de talent, fără strălucire, fără vocaţie. Persoane care prezintă propria mediocritate drept excelenţă şi îşi caută indivizi lipsiţi de excelenţă. pe care îi prezintă drept brilianţi. Este o persistenţă în mediocritate care trebuie încetată. Prin deconspirarea lor.
Americanul Krugman, câştigător al Premiului Nobel, a previzionat o revenire a economiei în doi ani. Ce părere ai despre acest lucru?
În privinţa revenirii din criza americană, cred că vor conştientiza foarte rapid că revenirea nu înseamnă şi o reluare a creşterii economice. Poate urma o periodă destul de lungă, cel puţin doi ani, în care economia să colcăie la graniţa cifrei de creştere zero. Şi, cu cât va întârzia revenirea în SUA mai mult, cu atât va fi mai îndelungată transmisia revenirii sau exportul revenirii către Europa. În privinţa ţărilor care nu prea au economie, precum România - din cauza distorsiunilor administrative - rămân la estimarea de anul trecut : între 2 şi 5 ani. Unul a trecut. Ar rămâne între 1 şi 4. Şi prin revenire nu înţeleg întoarcerea la nivelul anului 2008, din punct de vedere al percepţiei de bunăstare. Aici putem vorbi chiar de un deceniu. Sau mai mult. Depinde de motivarea decidenţilor şi de dorinţa lor de a umple pagina albă din Business Standard cu măsuri concrete. Cu strategii. Cu un nou model de creştere. Cu analize care să arate ce a însemnat creşterea pe datorie şi cât de ineficientă a fost, în termeni de creare de PIB, creşterea pe o datorie accelerată din ultimii ani.
Ce ecouri a primit din partea cititorilor celebra pagină albă din Business Standard?
Sunt multe propuneri ale cititorilor pe care le consider bune şi realiste în comparaţie cu viziunea albă a decidenţilor în privinţa crizei. Când am venit cu ideea paginii albe pentru Business Standard, o premieră în presa de business din România, am avut convingerea că telespectatorii şi cititorii vor avea idei mai bune şi mai sincere decât decidenţii. Am avut dreptate.
