Am întâlnit în călătoriile din ultima perioadă oameni inteligenți și informați pentru care minciuna liderilor, nepercepută de către masa de votanți îndobitocită, oriunde, nu doar în România, reprezintă un motiv major de frustrare, de îngrijorare maximă, deoarece în acest "dans al mincinoșilor și al mințiților", e clar că nu mai este loc și de inteligența dublată de normalitate. Soluții de redresare nu se prevăd deocamdată și cred că e bine măcar să începem să vorbim aplicat despre acest virus ce-a cuprins planeta, pe noi cu atât mai grav. Așadar:
În lumea puterii reale, mafiotizate și oculte, minciună emisă și acceptată este semnul acordului comun pentru intrarea în etapă următoare, în care participanții dezvoltă strategiile aducătoare de influență, putere, bani, succes. Nu cunosc azi în lume altfel de strategie care să fii generat lideri actuali, pereni sau conjucturali, dar cititorii acestui text sunt provocați să mă contrazică.
Desigur, oamenii care azi controlează puterea reală în lume, sunt personaje sofisticate, care, funcție de pornirile lor lăuntrice, au vectorizat vremurile înspre bine sau rău, pace sau război, prosperiate sau sărăcie, s.a.m.d., cetățenii fără acces la informații reale fiind mereu departe de bănuieli că treburile s-ar desfășura chiar așa. Dar, având în vedere dezvoltarea și progresul clare și de netăgăduit ale lumii postmoderne în care trăim, e limpede că cercetarea resorturilor (sigur toxice!) conform cărora trăim mai bine, mai 'repede', mai planetar, etc., nu reprezintă o preocupare decât în locurile unde proiectul este evident ratat și mai există o masă critică de oameni suficient de educați încât să-i deranjeze.
România poate fi considerată un astfel de loc și despre cauza principală a ratării noastre, care este bineînțeles MINCIUNA, m-aș exprima azi. La noi, minciuna a fost emisă, practicată și implementată de către niște lideri mediocri, deci fără vocație și idei, șantajabili, deci supuși oricărei influențe mai dure, fricoși, deci fără inițiativă.
Putem fi de acord că linia #dinastieiminciunii a ultimilor 50 de ani, Ceaușescu-Iliescu-Băsescu, poate fi asimilată portretului robot de mai sus: au receptat și au acceptat minciuna, au implementat-o conform puterii lor reduse de înțelegere și, aparținând categoriei 'geniul răului', au și orientat-o organizațional exact împotriva celor de unde și-au luat puterea, românii!
Liderii #dinastieimincinosilor au mințit inițial pentru ca să-și ascundă niște slăbiciuni. Apoi au continuat firesc, pentru că minciunile inițiale trebuiau acoperite cu alte minciuni, nefiind suficient de curajoși să scape de poveri, admițând minciunile inițiale, ce i-au adus la putere. Între timp însă, exercitând puterea, chiar ei înșiși n-au mai putut distinge între minciună și adevăr, iar noi am resimțit asta prin modul defectuos și confuz în care au condus statul român. În plus, înstinctul de conservare le-a dictat să se înconjoare rapid cu alți mincinoși, care au acceptat jocul bucuroși, și astfel cercul puterii s-a închis doar între ei. Și-așa, avem azi imaginea unei adevărate 'bombe cu ceas', ce-ar putea fi dezamorsată doar cu prețul 'morții' câtorva protagoniști care ar fi cuprinși de remușcări. Se oferă cineva? Clar că nu, niciunul dintre participanți nu are curaj sau morala necesare pentru asta, nici măcar niște generali din statul paralel ce-și poartă înfoiat gradele pe umeri.
De ce-ar fi însă situația atât de gravă, încât să putem fi de acord că 'mitomania îngroapă România'? Tocmai pentru că protagoniștii jocului distructiv inițial au produs niște descendenți, așa cum ziceam în titlu, degenerați, și-n plus, cu ambiții și resurse chiar mai mari decât ale 'părinților politici', stratificați conform regulilor turmei.
Să luăm trei la analizat: Ponta, ajuns prim ministru călărind vălul iliescian, administrând puterea cu metode basiste; Dragnea, cu Băse-n suflet, dominând baronii prin colaborarea cu protagoniștii statului paralel, generați la rândul lor din complicitatea generalilor ceauşişti; Tăriceanu, protejat al nomenclaturii acoperite de papion, justițiarul justițiabil major. Dacă aș continua cu pleiada din jurul lor, ce închid azi cercul mincinoșilor, am coborî nivelul prea mult, dar am avea sigur imaginea reală a ratării prin minciună.
Îmi propun să generez o dezbatere despre minciună în viață publică, cu această ocazie o să constatăm dacă mai există real o masă critică de cetățeni ce-ar putea întoarce jocul. Nu-l pomenesc aici pe Iohannis, pentru că nu-l cred în stare să iasă din pasivitatea unde l-a aruncat spaima imaginii reale a României, pe care a perceput-o doar după ce-a ajuns la Cotroceni. Desigur că demersul poate fi provocator, mai ales că în plan mondial operăm cu acțiunile unor alți mincinoși, poate mai activi decât ai noștri, lista-i lungă: Trump, Putin, Merkel, Macron, Netanyahu, Orban, Xi Jinping, Kim Jong Un, și enumerarea poate continua mult, cu exemple de minciuni crase pentru fiecare dintre ei. Dar și cu diferențe specifice, care-i țin practic sub un relativ control: în țările lor fie funcționează sistemul instituțiilor statului, fie spiritul civic este dur și activ, fie sunt valabile ambele. Ceea ce e mult pentru vremurile noastre ...
