Cozmin Gușă: Mizele europarlamentarelor: neo-majoritate și prezidențiale (2)

22 Mai 2019
Cozmin Gușă: Mizele europarlamentarelor: neo-majoritate și prezidențiale
Cozmin Gușă: Mizele europarlamentarelor: neo-majoritate și prezidențiale

Concluziile analizei de ieri erau cam așa: că-n timp ce dreapta s-ar pregăti de neo-majoritate dacă ar avea succes la europarlamentare, elementul cheie ce-ar influența acest proiect este (contra)performanța ProRomânia, adică ce se întâmplă în stânga eșichierului politic; pe de altă parte, la prezidențiabilitatea din stânga apare ca proiect de succes susținerea unui candidat din dreapta, Călin Popescu Tăriceanu, descris ca “mielul turbat al stângii, ce suge la două tzatze politice”, grație poziționării inteligente a acestuia în ultimii ani.

Acum, să vedem ce este “dreapta” în România, interacțiunile reale între aceste partide și ce prezidențiabili vor califica în cursa din toamnă.

PNL-ul de azi apare ca un front anti-PSD, cu mesaj public pregnant anti-Dragnea, dar cu probleme interne și de imagine generate de un grup de “baroni galbeni”, ce au necazuri cu justiția similare “baronilor roșii”, în plus, fesenismul nedisimulat al jumătății partidului ce vine din PDL, deci direct din Frontul Salvarii Naționale- FSN, face ca și comportamentul activului de partid să fie similar oarecum celui din PSD.

USR-PLUS, tocmai pentru că este DOAR o alianță electorală, s-a ferit să-și exprime dedicația pentru valorile dreptei, iar un argument în plus de diferențiere față de PNL este și susținerea declarată pentru un alt șef viitor al Comisiei Europene, diferit de cel suținut oficial de către popularii europeni, adică Michel Barnier; USR-PLUS activează public ca un front anti-baroni, roșii sau galbeni, mascându-și mediatic cu greu însă interferențele unor proprii lideri cu banii bugetari.



ALDE este un proiect nostalgic al dreptei liberale, ce se legitimează în primul rând pe istoria personală a liderului Călin Popescu Tăriceanu, fost președinte și prim-ministru PNL, impănat cu elemente din administrația Emil Constantinescu, deci a vechii Convenții Democratice (Dorin Marian și Cătălin Harnagea fiind doar două exemple din ‘’statul paralel’’ al lui E.C., ce sunt azi la conducerea executivă a ALDE). Slăbiciunea demersului politic al ALDE constă tocmai în absența unor reprezentanți importanți ai capitalului românesc din conducere, precum și din lipsa de dedicație legislativă pentru a crea avantaje acestora, slăbiciune pe care o găsim și la PNL.

PMP-ul joacă la aceste alegeri cartea expertizei liderului Băsescu, coroborată cu unionismul romano-moldovean, fără a putea fi identificate însă elemente pregnante de dreapta, respectiv de sprijin pentru capitalul românesc. Acuzația de securism explodată în plină campanie în “fața politică” a lui Băsescu, a fost un element de natură să stopeze trendul ascendent din ultima perioadă a PMP, iar decizia lui Băsescu de a nu comenta a fost o greșeală tactică, sigur nu pe placul electoratului de dreapta.

Dar care este interacțiunea între aceste partide care și-ar dori, în formula PNL-USR-PLUS-PMP, plus ProRomânia să forțeze o neo-majoritate parlamentară? Treburile arată cam așa: PNL vrea să fie liderul incontestabil al viitoarei coaliții, își dorește un USR-PLUS sub 15% la europarlamentare și un PMP sub pragul electoral (aici liberalii au dublu scop, redistribuirea unui loc de europarlamentar către PNL în urma eșecului PMP, respectiv folosirea mai facilă a masei parlamentare a PMP, prin scăderea autorității lui Băsescu în urma eșecului); USR-PLUS la rândul lor vor un scor egal sau mai mare cu cel al PNL, pentru a pondera avântul liberalilor de a-i tutela, și-un PMP cât mai mic, care să nu le mai paraziteze mesajul anti-Dragnea și pro-justiție. PMP-ul nu se angajează în nicio dispută cu ceilalți doi posibili viitori parteneri, dar asta nu înseamnă că încasează bucuros.
 
Deci, dacă aceste lucruri și interacțiuni sunt de notorietate , ne putem închipui cât de anevoios va fi un proiect de colaborare parlamentară solidar, în lipsa vreunui factor major de coagulare. Iar acela n-ar putea fi decât un candidat comun la prezidențiale, azi Klaus Iohannis. Până să analizez asta, marchez aici două lovituri majore pe care ALDE le-a aplicat PNL-ului în ultima săptămână: racolarea primarului liberal de Târgu Mureș, respectiv mesajul public extrem de coroziv al lui Aristotel Căncescu împotriva lui Klaus Iohannis, vechi baron liberal și el, elemente ce-au lovit greu coeziunea internă din PNL exact înaintea alegerilor. Iar problema liberalilor este că n-au reușit, în oglindă, mișcări echivalente care să contrabalanseze pierderile, ceea ce arată clar organizare de campanie slabă.

Și-acum, să analizam schematic tabloul prezidențiabililor dreptei, în mod consecutiv alegerilor din 26.05: PNL se impune cu Klaus Iohannis, drept ‘’candidat alfa al dreptei’’, daca scorul liberalilor va fi mai mare decât 25%, iar USR nu va trece de 15%. Referendumul capată în acest caz o importanță secundară, dar dacă va trece, e un avantaj în plus pentru Iohannis. Daca USR-PLUS se apropie de 20%, atunci decizia lor pentru un prezidențiabil propriu este clară și sigură, și va putea fi detonată doar prin amorsarea în plus a divergențelor interne, care au atins punctul de fierbere în această campanie, dar n-au dat încă în clocot. Iar în cazul unui asemenea succes de circa 20% pentru USR-PLUS, greu va mai fi de mișcat din postura de prezidențiabil cel care a condus lista și lupta, deci Dacian Cioloș. ALDE și Tăriceanu spera la un scor de peste 10%, ceea ce le-ar asigura portanța candidatului spre un tur doi, scor posibil azi și creditat în sondaje. PMP-ul așteaptă să vadă dacă realizează plus sau minus 5%, apoi va anunța ce va face la prezidențiale, lucru deloc de neglijat, având în vedere potențialul de luptă supra și subterană a bătrânului lup de mare Băsescu.

În cazul unor rezultate contrare calculului hârtiei de azi, dinamica va fi mare și scenariile puse pe masă diverse și surprinzătoare. Iar aceste lucruri se vor întâmpla în condițiile în care PNL mai are doar un singur actor ce apare sus în sondaje, Rareș Bogdan, care poate avea și el alonja publică de prezidențiabil pe dreapta, pe modelul din stânga, Gabriela Firea sau Carmen Avram. La USR-PLUS, funcție de rezultat și “scenarii cu ochi albaștri”, Laura Codruța Kovesi poate fi candidatul ce ar coagula intern structura dacă Dacian Cioloș va eșua la europarlamentare. Călin Popescu Tăriceanu, funcție de rezultatul ALDE și decizia în cazul lui Dragnea, se conservă fie ca protagonist, fie ca “iepure” pentru candidatul PSD.

Mâine voi analiza câteva scenarii de joc politic post-alegeri, bazate atât pe posibilele rezultate, cât și pe deciziile ICCJ din 27.05, respectiv CCR din 05.06, pentru că ambele contează în cazul candidatului PSD; care candidat poate fi Dragnea, dacă ‘’scenariul cu ochi albaștri’’ de tur 2 între el și Iohannis rămâne valid după europarlamentare, deci dacă și Iohannis rămâne valid după europarlamentare și referendum; dar despre toate astea, mâine!

Citește și:

Cozmin Gușă: Mizele europarlamentarelor: neo-majoritate și prezidențiabili (1)

Subiecte pe aceeași temă



Sursă: REALITATEA.NET

Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?