Corina Creţu spune că în raportul MCV sunt evidenţiate, dincolo de aprecierile pozitive, şi aspectele în privinţa cărora România mai are de realizat progrese, dar mai ales de consolidat progresele obţinute, referindu-se la recomandări pentru intensificarea acţiunilor împotriva conflictelor de interese, a favoritismului, a fraudei şi a corupţiei în achiziţiile publice.
Ea precizează că în raportul MCV Comisia Europeană a apreciat progresele făcute de România anul trecut în lupta împotriva corupţiei şi a făcut recomandări pentru continuarea acestor acţiuni.
Comisarul european pentru Politici Regionale s-a referit şi la percheziţiile făcute luni la Ministerul Fondurilor Europene, AM-POSDRU şi AM-POSCCE, apreciind că acţiunile DNA sunt parte a unui proces de luptă împotriva corupţiei şi că ”organele în drept trebuie să îşi conducă anchetele cu profesionalism şi rapiditate, în deplină cooperare cu celelalte instituţii implicate în procesul de gestionare al fondurilor”.
Corina Creţu mai afirmă că eliminarea tuturor zonelor de risc în circuitul gestionării fondurilor europene şi naţionale trebuie să fie o prioritate absolută pentru toate instituţiile din România.
În acest context, ea a adăugat că există ”posibilitatea utilizării unei părţi din finanţarea europeană pentru acţiuni de sensibilizare şi prevenţie în rândul populaţiei, pentru că nu doar combaterea corupţiei este importantă, ci şi prevenirea ei, iar asta cere o schimbare de mentalitate”.
Referitor la eficientizarea gestiunii fondurilor europene, Creţu a declarat că în ultima perioadă s-au înregistrat progrese, dar se aşteaptă mai multă implicare din partea ANRMAP şi ”o alocare de resurse umane mai consistentă pe acest subiect deoarece este unul complex şi important”.
Ea a continuat spunând că lipsa unor proiecte mature a fost una dintre carenţele importante ale României în perioada 2007 - 2013, dar că ţara noastră a făcut progrese remarcabile în ultimii doi ani.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei MEDIAFAX de Corina Creţu:
Reporter: Aţi spus la începutul anului că misiunea dumneavoastră şi a echipei pe care o conduceţi pentru anul 2015 va fi să ajutaţi statele membre să termine fondurile europene deja contractate din fostul exerciţiu bugetar 2007-2013. Care este situaţia folosirii fondurilor în cazul României, fiindcă la capitolul absorbţie s-a spus în repetate rânduri că mai trebuie lucrat?
Corina Creţu: Una dintre misiunile mele şi ale serviciilor Comisiei din aria mea de competenţă este să ajutăm statele membre să identifice şi să înlăture cauzele profunde care nu au permis o utilizare suficient de rapidă a fondurilor disponibile. România a făcut progrese remarcabile în ultimii doi ani, au fost luate măsuri care erau necesare şi care şi-au dovedit eficienţa. Astăzi, plăţile făcute de Comisie se ridică la 52%, ceea ce înseamnă că în economia şi societatea românească au fost investiţi aceşti bani prin proiectele implementate. Am spus-o de fiecare dată şi o repet şi acum, eforturile autorităţilor române trebuie să continue în linia începută, deoarece sunt încă măsuri care trebuie şi pot fi luate pentru a simplifica sistemul, pentru a-l face mai eficient, mai transparent şi mai riguros. Comisia face un efort de acompaniere a tuturor administraţiilor naţionale în a ameliora sistemele de gestiune şi implementare, deoarece responsabilitatea gestionării acestora este comună, aşa cum sunt şi obiectivele noastre. Scopul este ca împreună cu statele membre să conlucrăm la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor români şi europeni prin crearea de locuri de muncă mai multe, mai bine plătite şi prin crearea tuturor premiselor necesare creşterii economice şi competitivităţii economiei româneşti şi europene.
Rep: Nu credeţi că există riscul ca în încercarea creşterii ratei şi a gradului de absorbţie a fondurilor europene, acestea să fie asimilate fără un plan de dezvoltare, ci doar de dragul creşterii ratei de absorbţie, domenii cheie urmând a rămâne subdezvoltate în detrimentul altora unde accesul la finanţare este mai facil?
Corina Creţu: În primul rând, trebuie să facem o precizare importantă: creşterea ratei de absorbţie nu este un scop în sine, absorbţia este un indicator şi trebuie tratat ca atare. Concentrarea pe această unică cifră este o abordare simplistă şi care nu reflectă nimic din complexitatea proceselor şi problemelor cu care se confruntă sistemele de gestiune a fondurilor UE, atât la nivelul Comisiei cât şi la nivelul statelor membre.
Acţiunile întreprinse de România şi de alte state mai puţin performante pentru a utiliza la maximum fondurile disponibile nu pot conduce la finanţarea arbitrară a unor proiecte sau sectoare care nu au fost prevăzute iniţial a fi finanţate. Statele membre, împreună cu Comisia, au decis în 2007 ceea ce se va putea finanţa şi ar trebui finanţat cu fonduri europene. Aceste documente programatice cuprind ceea ce a fost considerat domenii cheie ale dezvoltării de către statul membru şi care intră în priorităţile de finanţare ale UE.
Sigur că arbitrajul în finanţarea proiectelor din anumite domenii, care toate au fost iniţial considerate importante, este normal în această perioadă din considerente de timp. Suntem în 2014 şi este clar că finanţarea unor proiecte care nu pot fi implementate până la sfârşitul lui 2015 ridică o problemă de rambursare a cheltuielilor pentru partea implementată după data de 31 decembrie 2015. Cred că e vorba aici de pragmatism şi responsabilitate. Domeniile care riscă să fie eventual văduvite de finanţare acum vor putea fi finanţate, dacă se află în Acordul de parteneriat şi celelalte documente programatice, cu fondurile din perioada de finanţare 2014 - 2020.
Rep: Există şi o politică la nivel administrativ naţional de tipul ”creşterii cu orice preţ a ratei de absorbţie”, ministrul Eugen Teodorovici propunând ca această rată să ajungă până la 80%, cifră care ne-ar duce peste media europeană. Din experienţa dumneavoastră, este această cifră realizabilă? Au mai existat cazuri de o creştere atât de spectaculoasă într-un orizont previzibil de timp, fiind vorba de aproximativ 30%?
Corina Creţu: Comisia Europeana felicită orice stat care îşi propune să utilizeze la maximum fondurile puse la dispoziţia sa pentru crearea coeziunii economice, sociale şi teritoriale la nivelul UE. Ţintele fiecăruia trebuie să fie ambiţioase pentru că vremurile pe care le trăim cer curaj, determinare şi responsabilitate în acţiunea politică, acum mai mult decât de obicei. Având în vedere că s-a putut ajunge azi la 52%, ţine de Guvernul şi Parlamentul României, de autorităţile locale şi beneficiari - în parteneriat - să facă tot ce este util şi necesar pentru a atinge un grad de absorbţie de 80%. Repet, însă, absorbţia este un indicator foarte mediatizat în România de altfel, dar ceea ce trebuie să urmărim este fenomenul real al schimbării şi impactul pe termen mediu şi lung în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Mult mai important este să urmărim câte unităţi de urgenţă au fost construite sau renovate în România, câţi copii au acces la condiţii mai bune de învăţat în şcolile lor, câţi antreprenori au fost ajutaţi să îşi construiască sau să îşi consolideze o afacere, câţi şomeri au fost formaţi şi au reuşit să găsească un loc de muncă, câţi cetăţeni plătesc mai puţin acum pentru cheltuielile lunare de întreţinere datorită eficientizării energetice a locuinţelor. Acesta este tipul de grilă de lectură pe care eu îl am asupra Politicii regionale şi a instrumentelor financiare de care dispunem şi cred că şi statele membre ar trebui să promoveze acest tip de mesaj.
Rep: Înaintea creşterii ratei de absorbţie a fondurilor europene sau în paralel cu aceasta, care credeţi că ar trebui să fie politica României cu privire la consolidarea autorităţii de management pe diferite programe europene? Fiindcă există şi aici mai multe probleme, de la cele semnalate la nivel de întârzieri ale rambursărilor până la chestiuni de natură penală. DNA a făcut percheziţii, săptămâna trecută, la Ministerul Fondurilor Europene, AM-POSDRU, AM-POSCCE şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, fiind vizate posibile fraude cu fonduri UE în exerciţiul bugetar anterior - 2007-2013.
Corina Creţu: Toate autorităţile de management şi organismele intermediare trebuie consolidate. De capacitatea, competenţa, profesionalismul şi inteligenţa lor depinde o bună parte din funcţionarea sistemului. Dar lucrurile trebuie privite în ansamblul lor şi cred că acţiunea de profesionalizare şi consolidare trebuie exersată şi în alte puncte ale administraţiei publice care nu gestionează direct fondurile, dar sunt fie beneficiari direcţi, fie trebuie să supravegheze implementarea proiectelor pentru care au obţinut finanţare - administraţia publică locală.
Eliminarea tuturor zonelor de risc în circuitul gestionării fondurilor atât europene cât şi naţionale trebuie să fie o prioritate absolută pentru toate instituţiile din România. Comisia a apreciat în raportul MCV progresele realizate de România în anul trecut în lupta împotriva corupţiei şi a făcut recomandări pentru continuarea acestor acţiuni. Acţiunile DNA sunt parte a acestui proces de luptă împortiva corupţiei, statele membre au obligaţia de a sesiza instituţiile abilitate acolo unde există suspiciuni, iar organele în drept trebuie să îşi conducă anchetele cu profesionalism şi rapiditate, în deplină cooperare cu celelalte instituţii implicate în procesul de gestionare al fondurilor.
Există de asemenea posibilitatea utilizării unei părţi din finanţarea europeană pentru acţiuni de sensibilizare şi prevenţie în rândul populaţiei, pentru că nu doar combaterea corupţiei este importantă, ci şi prevenirea ei, iar asta cere o schimbare de mentalitate.
Rep: Ce s-ar întâmpla dacă se descoperă fraude cu fonduri europene, care este procedura - vor fi returnaţi banii în totalitate sau parţial?
Corina Creţu: Una din priorităţile mele de acţiune pentru acest mandat este lupta împotriva fraudelor şi diminuarea ratei de eroare. Aici trebuie să facem o distincţie clară între fraudă şi nereguli. Marea majoritate a neregulilor sunt erori, de exemplu nerespectarea regulilor de eligibilitate a cheltuielilor. Frauda este comisă cu intenţia explicită de a deturna banii europeni în alte scopuri decât au fost ei alocaţi şi cu încălcarea clară a normelor legale.
Politica noastră este una foarte clară. Sunt foarte cunoscute publicului din România deciziile de întrerupere/suspendare a anumitor programe. Acest mecanism este cel care ne permite să reducem riscul de eroare. Aceste decizii fac parte din gestiunea normală a sistemului şi sunt adresate tuturor statelor de fiecare dată când condiţiile de siguranţă ale utilizării fondurilor nu sunt îndeplinite. O bună parte din statele membre au afectate programele de întreruperi. În raportul anual al DG Regio veţi putea observa că am întrerupt plăţile şi în Austria, în Germania, în Spania, Italia, Ungaria, Cehia.
Este evident că, în momentul în care o fraudă este confirmată, ea practic cauzează un prejudiciu bugetului UE şi în acest sens sumele direct afectate trebuie recuperate.
În ceea ce priveşte atât neregulile cât şi fraudele, statele membre au responsabilitatea în primă instanţă pentru a le preveni, detecta şi corecta. În ceea ce priveşte suspiciunile de fraudă, statele membre trebuie să ia măsurile pe care legile penale naţionale ale fiecăruia le impun.
Ori de câte ori autorităţile naţionale au certitudinea şi există dovezi că frauda a avut loc, întreaga suma cofinanţată de UE trebuie să fie rambursată de către statul membru la bugetul UE şi recuperată de la beneficiar. În plus, autorităţile naţionale trebuie să transmită cazul la autoritatea judiciară competentă din statul membru şi să informeze OLAF.
Rep: Mai multe instituţii de învăţământ superior, institute de cercetare sau ONG-uri au declarat că sunt reticente în aplicarea pentru noi proiecte europene pe POSDRU - cel mai întâlnit exemplu - fiindcă au existat probleme la AM-POSRU cu întârziere de până la 18 luni la rambursări. Credeţi că aceste autorităţi de management sunt eficiente sau activitatea ar trebui centralizată sub un minister, poate chiar cel al Fondurilor Europene?
Corina Creţu: Aceste întârzieri de 18 luni îmi sunt cunoscute. Deşi gestionarea POSDRU nu intră în atribuţia mea la nivelul Comisiei, acest program fiind finanţat din fonduri FSE, pot să vă spun că aceste întârzieri exagerate de până la 18 luni au avut loc înainte ca programul să fi fost întrerupt, ceea ce explică de altfel şi gradul redus de absorbţie până în 2012. Multe dintre problemele detectate au fost rezolvate, altfel acest program nu ar fi fost reluat. România a prezentat un plan de acţiuni prioritare în 2012 care a fost monitorizat şi care a dus la rezultate bune, dar care este în acest moment reanalizat şi o serie de alte acţiuni de simplificare şi fluidizare vor fi continuate.
Mai sunt, în continuare, o serie de acţiuni de implementat, iar eficientizarea acestora trebuie să fie o preocupare constantă. Crearea Ministerului Fondurilor Europene a fost o initiaţivă bună, a dat rezultate, acest lucru este evident. Comisia poate doar ajuta, poate recomanda anumite soluţii în privinţa arhitecturii sistemului pe care un stat membru îl decide, dar este decizia fiecărui stat să aleagă un sistem optim de gestionare în funcţie de specificul administrativ, politic, cultural. Ceea ce este important e să existe o fundamentare clară a avantajelor care pot fi obţinute printr-o arhitectură sau alta.
Actorii evocaţi de dumneavoastră sunt reprezentaţi în Comitetele de Monitorizare a programelor, au făcut parte din actorii consultaţi în Acordul de parteneriat, vor continua să monitorizeze aplicarea acestuia şi trebuie să se implice activ în calitatea pe care o au. Instanţele de dialog care au fost create au exact această menire, să contribuie decisiv, cu propuneri concrete şi constructive la ameliorarea sistemului.
Rep: În ultima perioadă, în România, autorităţile au intensificat atât deschiderea unor noi procese de ”mare corupţie”, cât şi finalizarea unor cazuri de amploare în instanţă. Dincolo de aspectele pozitive din MCV, cum se vede de la Bruxelles progresul pe acest front al luptei împotriva corupţiei?
Corina Creţu: La Bruxelles încercăm să fim cât se poate de transparenţi şi de clari în aprecierile noastre, ale Comisiei. Dincolo de aprecierile pozitive ale MCV, tot în MCV sunt evidenţiate şi aspectele pe care România mai are de realizat progrese, dar mai ales de consolidat progresele obţinute. Este vorba de recomandări pentru intensificarea acţiunilor direcţionate împotriva conflictelor de interese, a favoritismului, a fraudei şi a corupţiei în achiziţiile publice. E important ca Romania să identifice mai bine domeniile expuse riscului de corupţie şi să adopte măsuri educative şi preventive, cu sprijinul ONG-urilor şi profitând de oportunităţile oferite de fondurile UE.
Rep: Toată lumea a spus că raportul MCV din ianuarie a fost unul pozitiv. Politicieni români, inclusiv şeful statului, au declarat că mecanismul ar trebui ridicat întrucât instituţiile statului funcţionează. Şi dumneavoastră aţi susţinut ridicarea lui atunci când eraţi europarlamentar. Consideraţi că acest mecanism trebuie să continue? Există şanse să fie ridicat în curând?
Corina Creţu: Acest instrument a dat rezultate. Între situaţia din România anului 2007 şi România anului 2015 este o diferenţă foarte importantă atât în termeni concreţi de construcţie a noi sisteme şi instituţii de combatere a corupţiei, cât şi în eficientizarea şi profesionalizarea actului de justiţie. Acest instrument este unul tehnic de monitorizare şi trebuie tratat ca atare. În momentul în care se constata că toate criteriile stablilite au fost îndeplinite de România, şi acest lucru depinde de acţiunile interne şi mai ales de înregistrarea unui progres constant şi sustenabil, de o schimbare culturală a abordării fenomenelor care sunt subiect al MCV, desigur că va fi discutată ridicarea acestuia.
După cum ştiţi, Comisia îşi doreşte să ridice mecanismul în timpul mandatului ei, dar acest deziderat nu trebuie luat ca o promisiune, ci ca un obiectiv. Realizarea lui depinde exclusiv de progresele pe care vor continua să le facă România şi Bulgaria. Citeste mai mult...
