Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act, în 10 decembrie 2013, de cererea lui Adrian Bordea de demisie din funcţia de vicepreşedinte al CSM, începând din 7 ianuarie, solicitarea fiind formulată pentru ca alegerea noului vicepreşedinte să poată avea loc la aceeaşi dată cu cea pentru preşedintele Consiliului.
Potrivit CV-ului publicat pe site-ul instanţei supreme, Adrian Bordea a fost magistrat al Judecătoriei Târgovişte, între 1980 şi 1993, şi al Tribunalului Dâmboviţa, între 1993 şi 2001. Din anul 2001, el este judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform declaraţiei de avere, actualizată în 4 iunie 2013, judecătorul Bordea deţine un teren intravilan cu suprafaţa de 4.800 metri pătraţi şi unul forestier de 27.600 metri pătraţi în Târgovişte, dar şi un teren de 60.000 de metri pătraţi în localitatea Moroieni. De asemenea, el mai deţine şi două apartamente, unul în Bucureşti şi unul în Târgovişte, precum şi o casă de 132 de metri pătraţi, dobândită în 2001, în Târgovişte.
Magistratul mai are două autoturisme, un Mercedes, fabricat în 2001, şi un BMW, al cărui an de fabricaţie este 2008. Adrian Bordea deţine şi trei depozite bancare, de 103.400 lei, 53.400 de lei şi respectiv de 28.000 de lei.
La sfârşitul lunii septembrie 2006, Inspecţia Judiciară a Consiliul Superior la Magistraturii a declanşat verificări în cazul judecătorului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Adrian Bordea, după ce secţia de nouă judecători a instanţei supreme, din care magistratul a făcut parte, a hotărât ca ofiţerii SRI în rezervă Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache să fie cercetaţi în libertate.
Presa centrală susţinea atunci că Bordea s-ar fi aflat într-o situaţie de incompatibilitate, întrucât procurorul care îi ancheta pe cei doi foşti ofiţeri SRI i-a cerut judecătorului, în cursul anului 2005, detalii despre un dosar aflat la Tribunalul Dâmboviţa. Bordea era în 2005 preşedintele Tribunalului Dâmboviţa, iar detaliile pe care i le-ar fi cerut procurorul se refereau la doi cetăţeni italieni implicaţi într-o fraudă.
Inspectorii CSM au stabilit că nu i se poate imputa nimic judecătorului, care solicitase Consiliului să-i fie apărată reputaţia, considerându-se nevinovat.
În octombrie 2006, Plenul CSM a luat act de soluţia inspectorilor şi i-a admis judecătorului cererea de apărare a reputaţiei.
