In Romania, intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus, toate utilizate indeosebi in medicina populara.
Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent, scrie bzi.ro. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.
Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.
Atentie! Din cauza continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.
Cea mai sănătoasă legumă din lume, pe care românii au uitat-o complet
Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, el ramane una din plantele legumicole valoroase, atat prin calitatile sale culinare, cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.
REALITATEASPORTIVA.NET
REALITATEASTAR.NET