A doua duminica dupa Paste este dedicata Sfantului Apostol Toma, cel care nu a crezut in Invierea Domnului Iisus Hristos. Dupa ziua Invierii Iisus se arata pentru prima data apostolilor sai pe cand acestia stateau incuiati in casa lor de frica romanilor. Cu mare bucurie in suflete il primesc din nou pe cel ce le este Mantuitor. Toma insa lipsea, iar ceilalti ucenici i-au povestit despre aparitia lui Iisus, insa el nu a crezut pentru ca nu vazuse cu ochii lui. Pentru aceasta mare necredinta Toma va fi cunoscut din acel moment inainte drept Toma necredinciosul. Opt zile mai tarziu Mantuitorul Hristos i se arata lui Toma si il mustra pentru necredinta sa. Acesta ramane mut de uimire, regreta amarnic ca s-a indoit de Fiul Omului si singurele cuvinte pe care le mai poate spune sunt „Domnul meu si Dumnezeu meu.”
Toma se rusineaza de necredinta sa si ne demonstreaza tuturor cat de important este sa crezi in Dumnezeu fara sa ai dovezi, caci exact asa spune si Hristos „Ai vazut si ai crezut. Fericiti cei care n-au vazut si au crezut.” Este momentul ideal sa reflectam asupra tuturor lucrurilor sfinte pe care nu le putem percepe in aceasta lumea cu simturile si mintea noastra omeneasca, dar care exista si ne ghideaza viata zi de zi.
