O versiune protectoare a unei anumite gene, denumită FOXO3, duce la o creştere mai redusă în greutate în timpul dezvoltării fetale, însă, din câte se pare, poate prelungi şi durata vieţii.
Bărbaţii mai scunzi au prezentat, de asemenea, niveluri mai scăzute de insulină şi au avut un risc mai mic de a se îmbolnăvi de cancer în timpul vieţii.
"Am împărţit bărbaţii în două grupuri - cei care aveau o înălţime sub 1,55 metri şi cei care aveau o înălţime peste 1,60 metri. Bărbaţii care aveau o înălţime sub 1,55 metri au avut cea mai mare durată de viaţă", a declarat Bradley Willcox, de la Universitatea din Hawaii.
Studiul, publicat în revista Plos One, a vizat peste 8.000 de bărbaţi americani cu rădăcini americane, născuţi între 1900 şi 1919, urmărindu-se în paralel stilul de viaţă şi sănătatea subiecţilor.
"Acest studiu arată pentru prima oară că mărimea organismului are legătură cu gena FOXO3. Ştiam acest lucru în privinţa modului în care îmbătrânesc animalele. Nu ştiam că acest lucru este valabil şi în cazul oamenilor. Am descoperit aceeaşi versiune sau o versiune uşor diferită la şoareci, limbrici şi muşte. Chiar şi drojdia are o versiune a acestei gene, care este importantă pentru longevitatea acestor specii", a explicat Bradley Willcox.
Aproximativ 1.200 dintre bărbaţii participanţi la studiu au trăit peste 90 sau 100 de ani, iar aproximativ 250 dintre aceştia mai trăiesc şi în prezent.
Un studiu separat, publicat în 2012, a avut rezultate similare. Acest studiu a observat 500 de bărbaţi din Sardinia, născuţi între 1866 şi 1915, descoperind că bărbaţii mai scunzi au trăit cu doi ani mai mult decât semenii lor mai înalţi.
Şoarecii, şobolanii, poneii şi maimuţele mai mici de statură trăiesc în general mai mult decât speciile de dimensiuni mai mari. Elefantul asiatic de talie mică trăieşte mai mult decât elefantul de talie mai mare.
