„Această descoperire extraordinară întărește părerea că cetaceele moderne au avut strămoși pe uscat”, a declarat H. Richard Lane, directorul de la National Science Foundation, divizia Earth Sciences, ce a oferit fonduri pentru cercetare.
Paleontologul Philip Gingerich de la Universitatea din Michigan, ce a condus echipa care a făcut descoperirile, a rămas foarte uimit să găsească o femelă adult și oasele unui fetus împreună.
„Când am văzut prima oară dinții mici am crezut că ne confruntăm cu un mic mascul, dar când am continuat să examinăm specimenul am găsit coaste care nu se potriveau cu mărimea dinților respectivi”, a afirmat Gingerich. „Ne-am dat seama în cele din urmă că de fapt descoperisem un fetus.”
Fetusul era poziționat pentru o naștere cu capul înainte, la fel ca mamiferele de pe uscat și nu ca la balenele de astăzi, ceea ce indica că acestea încă nășteau la țărm. Un alt indiciu îl reprezintă mărimea dinților fetusului care sugerează că acesta trebuia să fie capabil să se apere chiar de la început. Dinții balenei mature, denumită de cercetători Maiacetus Inuus, erau construiți pentru prinderea peștilor, sugerând că balenele veneau la țărm doar pentru a se odihni, împerechea și a naște.
Maiacetus avea patru picioare modificate pentru înot și deși puteau suporta greutatea balenei, cel mai probabil nu putea călători prea mult pe uscat. În comparație cu restul fosilelor găsite până acum, Maiacetus Innus ocupă un loc intermediar pe scara evoluției, reprezentând tranziția dintre uscat și apă.
