În iunie, “The Times” saluta elogios revenirea dvs., după 20 de ani, pe scena londoneză. Cum a fost?
Am ajuns acolo printr-un englez care a fost deştept şi a luat legătura cu Ambasada României şi Institutul Cultural Român. Altfel nu aş fi avut voie să cânt la Londra decât prin agenţia care mă impresariază şi de care mă leagă un contract pe viaţă. E vorba de agenţia lui Duke Ellington, una dintre cele mai puternice agenţii de impresariat din New York. În 1971, când am semnat acest contract, soţul meu a cerut o clauză. Le-a spus: “Ea este a voastră în întreaga lume, în afară de ţara ei, România. La preţurile voastre ea n-ar putea niciodată să cânte acolo”. Ce s-a întâmplat pe 12 iunie la Londra a fost şi sub auspiciile României. Pentru sufletul meu a fost o seară fantastică.
Citeşte mai mult în cotidianul.ro
