Antrenorul Simonei Halep, belgianul Wim Fissette a mai spus că Simona Halep adoră cumpărăturile şi îi place să fie înconjurată de mulţi oameni. Vă prezentăm integral interviul acordat de Wim Fissette site-ului WTA:
Reporter: Spune-ne cum ai ajuns să lucrezi cu Simona şi care au fost paşii făcuţi împreună!
Wim Fissette: Am primit un telefon chiar înainte de Australian Open şi am fost foarte bucuros să încep să lucrez cu Simona deoarece eram foarte sigur de potenţialul ei. Primul lucru pe care l-am făcut împreună a fost să discutăm despre emoţiile pe care le-a avut în timpul meciului din sferturile de finală ale Australian Open şi am avut astfel un punct de plecare. Jocul ei era bun, dar avea nevoie să capete încredere pentru a juca cel mai bun tenis în momentele importante ale unui Grand Slam. Era vorba de etape, de asemenea: a câştigat la Doha, a jucat semifinală la Indian Wells, finală la Madrid şi apoi altă finală la Paris. Totul a fost despre cum să treacă la nivelul următor. Jocul ei se îmbunătăţeşte, devine tot mai bun şi mai consistent.
R: Ai început să lucrezi cu Simona când îi mergea bine. Cum ai reuşit să nu schimbi lucrurile care mergeau deja bine şi să implementezi altele care să aibă efect?
WF: Dacă ai câştigat şase titluri într-un an asta înseamnă că eşti un jucător mare. La acest nivel, este vorba numai despre detalii. Anumite mici detalii vin odată cu încrederea, astfel că asta a fost problema mea: cum să-i dau Simonei încredere pe teren? Poţi să observi în timpul unui meci că ea crede în tenisul ei mai mult decât la începutul anului. Obiectivul ei la începutul anului era să stea în Top 20 şi, dacă se va ivi vreo oportunitate, să intre în Top 10. Dar numărul 3? Nu a crezut aşa ceva la începutul anului, dar acum crede din ce în ce mai mult. Ea îşi merită locul pe care se află acum.
R: Şi acum cum stabileşti micile obiective odată ce a atins acest nivel?
WF: Nu vorbim prea mult despre rezultate. Vorbim despre cum să-şi îmbunătăţească jocul. Obiectivul este jocul ei şi apoi rezultatele vor veni de la sine. Rezultatele nu le poţi controla, dar putem să-i facem jocul cât mai bun posibil.
R: O înfrângere la Radwanska (Indian Wells) sau Kuzneţova (Stuttgart), vorbiţi despre ce a mers bine şi ce nu?
WF: Simona este foarte inteligentă, chiar şi în timpul meciurilor şi îşi analizează propriul joc. Dar ne aşezăm şi facem o analiză a meciului. Ea ştie încotro trebuie să se îndrepte jocul ei şi la ce trebuie să lucreze.
R: Ce poţi să ne spui despre pregătirea ei fizică. Aceasta esta partea evoluţiei ei cea mai lăudată.
WF: Simona este foarte puternică natural, întotdeauna se mişcă bine pe teren. Munceşte din greu pentru pregătirea fizică, în acest an şi-a angajat un antrenor special şi un fizioterapeut. Ştie că trebuie să-şi trateze corpul foarte bine. Dacă se mişcă bine, meciul este aproape câştigat.
R: Care parte a jocului ei crezi că este cea mai subestimată?
WF: Poate serviciul. Este o jucătoare care se apără bine, dar serviciul ei este foarte precis. Serviciul ei devine din ce în ce mai rapid, aproape de 105 sau 110 mile pe oră, ceea ce este bine pentru o fată de talia ei. Poate fi agresivă pe serviciul al doilea, poate juca în toate direcţiile. Nimeni nu vorbeşte de serviciul ei, dar are unul foarte bun.
R: La Roland Garros, ea a fost în finală pentru prima dată în carieră. Vorbiţi despre situaţii cum ar fi să joci pe terenul central?
WF: Când managerul ei m-a căutat, ei doreau pe cineva care să aibă experienţă la turneele majore. Bineînţeles că discutăm despre aşa ceva. La Paris, au fost multe aşteptări de la început şi cred că s-a descurcat foarte bine, de la primul până la ultimul meci. Vorbim despre aceste situaţii, da, dar ea are tot timpul familia şi prietenii alături, ceea ce este bine, pentru că nu se gândeşte numai la tenis. Găseşte o combinaţie perfectă.
R: Cât de importante au fost cele câteva zile de după înfrângerea în faţa Mariei Şarapova la Roland Garros? Ea a mers acasă, s-a relaxat.
WF: În acea zi a făcut un meci atât de mare, a fost aproape să câştige şi a fost mândră de prestaţia sa. O primă finală de Mare Şlem nu este niciodată uşoară. Un asemenea efort îţi ia foarte mult din energia mentală, iar când ne-am întâlnit din nou la 's-Hertogenbosch mi-am dat seama că este obosită. Uneori dormea şi 14 ore pe zi, dar corpul ei avea nevoie de asta. Nu am exersat prea mult în acele zile, pentru că ştiam că are nevoie de odihnă, să ia lucrurile uşor.
R: Sună ca şi cum jucătorii au într-adevăr nevoie de acest echilibru.
WF: Fiecare jucător este diferit. Dar este important să găseşti drumul corect între a juca suficiente meciuri şi a fi proaspăt la turneele de Mare Şlem. Trebuie să găseşti echilibrul, să îţi asculţi atât trupul, cât şi mintea.
R: Cum abordaţi meciurile? Ai antrenat-o pe Sabine Lisicki, aşa că lucrurile vor fi diferite acum.
WF: Nu poţi controla jocul adversarului, dacă va da tot ce are mai bun, eu nu mai am ce face. Urmăresc adversarele Simonei când pot, pentru a-i da detalii, dar nu vreau să-i ofer prea multe informaţii. Eu mă gândesc că dacă îi ofer prea multe informaţii, nu se va mai simţi liberă. Ca antrenor, te afli într-o situaţie dificilă: vrei să oferi îndrumare, dar nu prea multă.
R: Cum a fost experienţa cu Kim Clijsters şi apoi Sabine Lisicki?
WF: Am avut şansa să lucrez cu Kim. Am început ca partener de antrenament la finalul anului 2005 şi doar învăţam de la ea. Am încercat să vorbesc mult cu antrenori buni, să mă duc la seminarii internaţionale, dar voiam să o iau pe drumul meu. Tenisul feminin nu este doar despre tehnică şi tactică. Desigur, trebuie să ai o bază bună, dar trebuie să ai tot pachetul. Jucătoarea trebuie să se simtă cât mai bine poate pentru a da totul. Asta încerc să ofer fiecărei jucătoare. Ca antrenor, încerc să mă gândesc de ce are nevoie o jucătoare în acel moment. Trebuie să te concentrezi pe punctele forte ale jucătoarei.
R: Care este singurul lucru pe care Simona îl adoră, care îi ia gândul de la tenis?
WF: Cumpărăturile (râde). Tot timpul, shopping! Îi place să fie înconjurată de mulţi oameni şi îi tratează foarte bine pe toţi. Într-o zi de pauză ne ducem cu toţii la cumpărături, avem o cină drăguţă, cu un desert drăguţ, pentru că îl adoră şi nu ne gândim deloc la tenis.
R: După turneul de la New Heaven, Simona spunea că, pe lângă jocul de tenis, doreşte să-şi îmbunătăţească şi limba engleză. Cum comunicaţi? În limba engleză?
WF: Da, da. Îmi aduc aminte că atunci când i-am trimis pentru prima oară un e-mail, mi-a răspuns şi şi-a cerut scuze pentru engleza ei, dar i-am spus că vom lucra şi la asta. Engleza ei nu era slabă în ianuarie, dar nu vorbea prea mult în afara conferinţelor de presă. Vorbind din ce în ce mai mult cu mine, îşi îmbunătăţeşte discursul. Simt că asta o face o persoană mai puternică, îi oferă mai multă încredere. Se poate exprima mai bine.
R: Simona este una dintre cele două sportive care a ajuns până în sferturile de finală la fiecare turneu de Grand Slam din acest an, alături de Eugenie Bouchard. Ce aşteptări ai de la acest weekend?
WF: O luăm meci cu meci. Simona a jucat mult tenis în ultimele săptămâni. Nu este uşor să faci trecerea de la zgură la iarbă.
Simona Halep, locul 3 WTA şi cap de serie numărul 3, a devenit, miercuri, prima jucătoare din România care se califică în semifinelele turneului de Grand Slam de la Wimbledon, după ce a învins-o, cu scorul de 6-4, 6-0, pe sportiva germană Sabine Lisicki, locul 19 WTA şi cap de serie numărul 19.
Halep a depăşit astfel performanţa Virginiei Ruzici, calificată în sferturile de finală, în 1978 şi 1981.
În penultimul act, Halep va juca, joi, cu Eugenie Bouchard (Canada, locul 13 WTA şi cap de serie numărul 13).
Jucătoarea din Constanţa se află la numai un meci de locul 2 WTA. O calificare în finală o va "urca" pe Halep în poziţia a doua mondială, după americanca Serena Williams.
