Buzura era, din 1992, membru titular al Academiei Române. Augustin Buzura a urmat cursurile pre-universitare la Liceul “Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare). A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964).
A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale.
A debutat cu volumul de nuvele ”Capul Bunei Speranțe”, în 1963. A fost redactor la revista ”Tribuna” din Cluj. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român.
Prin moartea lui Augustin Buzura cultura română pierde un mare prozator, pierde şi un caracter, un om de atitudine, un om moral, a declarat, luni, academicianul Eugen Simion, citat de agerpres.ro.
"Acum, când el a dispărut - ce durere pe noi, ce tristeţe pentru lumea literară - ne dăm seama că Buzura a fost şi rămâne un mare prozator, unul din marii prozatori postbelici. Alături de Marin Preda, de Nichita Stănescu, Sorescu, ca să îi citez numai pe cei din generaţia lui, generaţia '60, el a făcut ca România în regimul totalitar să nu fie o Siberie a spiritului. Şi tot ca ei şi ca alţii, el a făcut ca rezistenţa prin cultură, ceea ce noi am numit după '90 Rezistenţa prin cultură, să împiedice rinocerizarea românilor în regimul totalitar", a afirmat Eugen Simion.
Acesta a spus că l-a cunoscut pe Buzura încă de la debutul lui. "Îmi amintesc că am fost câţiva ani de zile lector în Franţa şi prima carte pe care am citit-o când m-am întors a fost un roman de-al lui, o carte splendidă, şi am avut sentimentul că este un mare prozator. Atunci l-am şi cunoscut: un ardelean tăcut, sfios, dar când spunea, spunea întotdeauna cu miez", a rememorat Eugen Simion.
Academicianul a menţionat că romanele lui Augustin Buzura "au fost citite, căutate, de zeci de mii de oameni, şi reeditate".
"Pot să spun despre el că este un prozator în linia estetică şi morală a lui Slavici şi Rebreanu, un prozator ardelean pe scurt, serios şi grav, şi odată, vorbind despre stilul lui, care nu pare lejer, nu pare un zbor deasupra lucrurilor, ci o căutare în interiorul lucrurilor, l-am comparat cu un tren de marfă care urcă încet pe o pantă, o urcă pufăind, dar care ajunge în cele din urmă la vârf", a afirmat Eugen Simion. "Alături de romanele lui, care sunt cunoscute, care au intrat în imaginarul colectiv, în mentalul colectiv, el este, a fost şi rămâne, cred, şi un publicist serios, ca Octavian Goga şi Slavici, dintre ardeleni, adică un om care, în ultimii ani mai ales, în revista 'Cultura' pe care a condus-o mai mult de zece ani de zile, el a publicat nişte articole de o mare acuitate şi de o mare actualitate socială şi morală. Aşa cum era el tăcut, un om care nu se afişa, el gândea profund şi spunea lucruri profunde", a mai spus academicianul.
