Cornel Nistorescu scrie, în Cotidianul, despre "Profesorul Morcovel păzeşte bostănăria."
Lista fripturiştilor publicată în Cotidianul a stârnit valuri de mânie printre ciracii, ucenicii şi admiratorii înrolaţi la frecatul punţii lui Traian Băsescu!
Toţi au ieşit pe net cu drapele şi strigăte de protest. Parcă o ceată de piţigoi („dai în unul, ţipă doi“) ar fi iniţiat o mişcare de apărare a ciripitului. Toţi s-au adunat pe blogul profesorului Morcovel, un fel de părinte spiritual al interpretării patriotice a hăhăielilor lui Traian Băsescu. Şi de acolo înjură şi se vaită, chemând populaţia intelectuală în ajutor. Patronul lor spiritual, preacuratul şi cinstitul Vladimir Tismăneanu, e doctor de doctor în materie de comunism. Îl cunoaşte bine şi din viaţă, şi din activitate, şi din studiu. Adică din familie, din şcoală şi din munca de propagandă.
Dinu Patriciu compară, în Adevărul, "Oameni şi oraşe."
Englezii spun «common sense». Noi îi spunem mult mai frumos: «bun-simţ». El e singura regulă.
E soare. Mă duc încet la o întâlnire. De-abia ne mişcăm. Parcă toată Londra s-a suit în maşină. Din gurile de metrou se revarsă şuvoaie de oameni grăbiţi. Pe aleea pietonală de pe malul Tamisei, joggeri de toate vârstele aleargă de nebuni. Un bătrân îşi fugăreşte câinele pe o peluză, aruncându-i un disc rotund. Deasupra trec avioane. Un furnicar trepidant. Oameni de toate rasele şi naţionalităţile, interese, pasiuni, iubiri, regrete şi împliniri. O aglomerare urbană uriaşă, care trăieşte prin istoria ei. Sute de ani s-au adunat banii în această aşezare de comercianţi, devenită centru financiar al lumii, probabil tocmai pentru că insula era săracă. Din agricultură şi crescutul oilor n-aveau cum capitaliza, şi atunci Regina îşi înnobila piraţii, iar apoi administratorii din colonii.
Simţi că aceasta e capitala unui imperiu comercial, care şi-a tras bogăţia din posesiuni de jur împrejurul planetei, deasupra cărora soarele nu apunea niciodată. E o mare deosebire faţă de Paris, de exemplu. S-a vrut imperial, capitala unui imperiu care n-a fost să fie. Fiecare dintre stăpânitorii lui a lăsat câte un semn al trecerii lui prin istorie.
Florin Negruţiu analizează pentru Gândul declaraţia "Crin, către Băsescu: „Stai, NU DA!”"
• Bucureştean, votant în 2004 al lui Traian Băsescu şi al Alianţei D.A., cu cinci ani mai bătrân şi mai dezamăgit, fără aşteptări, fără iluzii. Acest personaj cheie care, la prezidenţialele trecute, a înclinat decisiv balanţa, azi nu mai are chef de vot. Lui i s-a adresat, ieri dimineaţa, dl. preşedinte, la Realitatea FM, când a spus cu vocea răguşită de atâta ţipat în frig: "Opţiunea mea este un guvern de dreapta, PD-L-PNL".
• Din acest punct de vedere, a vorbi despre o "ofertă" pe care dl. Traian Băsescu i-a făcut-o d-lui Crin Antonescu înseamnă a rumega cuvinte în gol. Nimeni nu mai cumpără, zilele astea, ce vinde dl. Băsescu, din cauză că orice produs ar pune acum pe tarabă expiră pe 6 decembrie.
Călin Hera observă pentru Evenimentul Zilei absudrul unei situaţii reale în "Kafka porcină, frate!"
Nu trece nimeni decât după ce e consultat sumar şi dat pe mâini cu o supersubstanţă.
Copiii mai mari se amuză, cei mai mici sunt un pic speriaţi. Câţiva părinţi, uşor nervoşi. Sunt cei care întârzie la serviciu. Nervoşi, dar înţelegători. Ştiu că virusul A/H1N1 bântuie prin ţară, că e nevoie de măsuri ferme şi că persoanele cele mai expuse sunt copiii.
Fata colegului meu, după ce trece cu brio „testul”, îşi ia la revedere de la taică-său şi îşi trage nasul. E un tic nervos. Ghinion: gestul e surprins de medicul şcolii, care sare în faţa ei. „N-ai voie să intri în şcoală dacă n-aduci adeverinţă de la medicul de familie”, îi zice, vigilent. „Dar n-am nimic, m-aţi controlat adineauri, aşa-mi trag eu nasul, nici muci n-am”, răspunde fata. Însă medicul rămâne neînduplecat.
Situaţia politică a ţării, dar şi noua gripă sunt principalele teme analizate în editorialele de vineri
