Referendumul, arhitectura Bucureştiului, frauda şi imaginea justiţiei sunt discutate în editorialele de vineri

Cornel Nistorescu afirmă în Cotidianul că ceea ce face Traian Băsescu este un "Referendum cu toporul".

Comunele din jurul Bucureştilor şi marile drumuri europene, strâmte, înghesuite şi reprezentative pentru gândirea lui Traian Băsescu, sunt pline de o măreaţă operă de intoxicare naţională.
De tipul anilor ’50! De ce le este teamă nu scapă! Burjuii dracului, sug sângele poporului şi acum vor să scape! Pe ei, români patrioţi! Cam aşa sună invitaţia aşezată lângă figura şantalie a preşedintelui pus să scoale ţara din morţi ca să voteze un referendum de tip marinăresc, îndreptat doar împotriva Parlamentului şi a parlamentarilor. Adică a democraţiei!                                            Operaţiunea grosolană, iniţiată de preşedinte şi slugărită fără crâcneală de partidul său pretins democrat şi liberal, ţine mai degrabă de practicile din ţările subdezvoltate. Acolo măreţul conducător ancorat la putere cu toate mijloacele îşi elimină adversarii cu campanii bazate pe mânia populară.


Dinu Patriciu se întreabă în Adevărul cine acţionează asupra noastră "Mâna de fier sau braţul invizibil" ?

„Bucureştiul în 2020, o enigmă pentru autorităţile locale“. Era titlul dintr-un ziar de ieri al unui articol despre un seminar care a reunit oameni de business şi administratori ai oraşului. Concluzia era că Bucureştiul s-a dezvoltat haotic, iar reprezentanţii autorităţii publice susţineau că îi lipseşte o mână de fier care să-l administreze.
Ca geneză, Bucureştiul e un sat mare crescut între proprietăţi şi nevoi, cum a dat Dumnezeu. A existat un plan al oraşului gândit de arhitectul Horia Creangă, în 1935, după care, odată cu creşterea oraşului, s-au produs doar variante, din ce în ce mai incoerente. În timpul socialismului nu s-a construit o adevărată infrastructură de circulaţie care în alte oraşe, chiar socialiste, a existat; Moscova, de pildă. Sistemul radial concentric în mod natural dezvoltat nu are capacitatea de a prelua nevoia de circulaţie acum.


Rodica Ciobanu este foarte sigură în articolul din Gândul cum se trece "De la prealaudă la prefraudă"

Mult i-a mai trebuit societăţii civile să înţeleagă că Parlamentul este "anatemizat" şi că Traian Băsescu nu joacă fair în campania electorală. Patru mari ONG-uri (Pro Democraţia, Transparency Internaţional România, Centrul pentru Resurse Juridice şi Agenţia de Monitorizare a Presei) cer acum Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu referendumul privind legislativul unicameral, declanşat de preşedintele-candidat Băsescu, chiar în ziua primului tur al scrutinului prezidenţial.

Mircea Marian precizează în Evenimentul Zilei că ştie cine e "Imaginea justiţiei: Lidia Bărbulescu"     

Era un mediocru judecător la tribunalul din Slatina până când prietena ei, senatorul PSD de Olt Rodica Stănoiu, a promovat-o direct
în postul de judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cutuma era ca, anterior unei astfel de promovări, să deţii un post la o Curte de Apel. Doamna Bărbulescu nu trecu se prin această etapă, nu avea niciun fel de activitate ştiinţifică şi nu luase nici măcar doctoratul. Ca o paranteză, din 2000 până acum, ea nu a reuşit să obţină acest titlu ştiinţific şi se pare că a fost exclusă de la doctorat.