S-a culcat Steaua la pieptul şerifului din Tiraspol şi a tras acoloşa un pui de somn de 90 de minute, de puteai să tai porţi de stejar pe dânsa. A făcut-o de oaie turma de berbeci a baciului din Pipera cu nişte căpuşe anemice. Au jucat c-un picior pe plai şi cu altu-n rai. ‘Au, n-are Steaua noroc? ‘Au de ce-a năvălit Jiji în vestiar ca ursul la stână? ‘Au de ce-are Ghionea capul spart? ‘Au de ce au jucătorii moralul praf şi se mişcă ca ochii mortului, a luat Jijel la cunoştinţă? Stea neagră pitică e steaua sorocului lui Jiji, gaură fără fund este, în care bagă bani cu furca şi tot degeaba, că e timorată, că le tremura picioarele la berbeci, vai, Steaua lui Jicutelul. Că dacă ar fi după capul meu, mai bine m-aş face măgar la oi decât patron la Steaua. Nu e pentru cipani cu tarabă la Strasbourg, fotbalul, pentru paranoici care stau la coada berbecilor în gipan, care se pierd în evaluări în van cu privire la pase de pe o potecă pe alta, la transferuri de pe o stâncă pe alta, la faulturi în ciulini, ofsaiduri în spini şi la cornere în mărăcini.
