Se spune că struţii au obiceiul de a-şi băga capul în nisip, uitând de lumea care îi înconjoară. În România, astăzi, trăiesc şi prosperă două categorii: struţii politici şi struţii bancari.
Acum două zile, în ultimul raport privind stabilitatea financiară, Banca Centrală Europeană s-a arătat îngrijorată că instituţiile de credit din zona euro au de făcut faţă în acest an unor pierderi de cel puţin 205 miliarde de euro, ca urmare a împrumuturilor toxice ce trebuie scoase din bilanţuri. Totodată descreşterea economică este prevăzută a fi în acest an între -4,1 şi -5,1% şi poate va ajunge la doar -1,0 până la -0,4% în anul următor.
Analiştii încep să creadă că optimismul nu este suficient pentru revenirea economiei globale, iar Europa poate deveni epicentrul următoarei faze a crizei. Dacă acest lucru se va întâmpla, victima sigură este Europa de Est, din cel puţin două motive. Primul este că sistemele ei bancare sunt formate din subsidiare ale băncilor occidentale, cărora le e mai aproape cămaşa decât haina. Al doilea este că exporturile ţărilor estice sunt legate de consumul din Vest. Scapă cine poate! Aceasta este singura idee asupra căreia, în realitate, liderii politici şi de business se pun de acord. Restul sunt vorbe frumoase.
