Discursul de ieri al preşedintenţie politică, plasare geografică şi perfectă realizare în planul retoricii, cu cel pronunţat odinioară de Kennedy care, ca şi preşedintele de azi, dorea să panseze sau chiar să vindece o rană printr-un gest spectaculos şi care să rămînă în istorie.
Ca şi Kennedy care le spunea germanilor că şi el se simte berlinez, punând astfel bazele unui proces de reconciliere, Obama a ales calea cea mai ofensivă pentru a cuceri zona de maximă sensibilitate a lumii musulmane: sentimentul identităţii religioase. Senzaţionala abordare, căci lumii musulmane i s-a adresat un afro-american creştin, dar şi mostenitor al unei tradiţii familiale care a numărat musulmani practicanţi, el însuşi reamintindu-şi cum, în copilărie, în Indonezia, ascultă chemările la rugăciune ale muezinilor...
