Acum câteva zile am citit o ştire care, mărturisesc, m-a surprins. Ministrul de externe Diaconescu a cerut public rectorilor de universităţi să recomande tineri pentru diplomaţie. Adică, recomandarea să nu se facă numai după criteriul cunoaşterii de limbi straine, ci şi după alte aptitudini, pe care Externele le vor specifica şi transmite din timp senatelor universitare. Iniţiativa nu este rea, însă nu vedem cum se poate aplica corect, respectând un principiu fundamental: angajarea în diplomaţie a tinerilor cu adevărat capabili, cu o pregătire de excepţie, dar care să nu fie fiica, feciorul, nepoata, vărul sau verişoara, mai apropiată sau mai îndepărtată, a vreunui politician, deputat, senator, activist de la Guvern, ministru, secretar de stat, primar sau viceprimar, şi lista ar putea continua la nesfârşit.
